ipotetic vorbind, sa zicem ca ai... 10 ani, sa mai zicem si ca nu mai e mult pana la Craciun, la fel de ipotetic sa zicem ca tu te prefaci ca nu stii ca Mosul nu exista, astfel, ipotetic vorbind, tu te apuci de facut niste promisiuni in fata parintilor tai, ca moneda de schimb pentru cadourile care teoretic ar trebui sa vina de la Mosu'. asa cum am spus, ipotetic vorbind, ce ai promite tu?
este o intrebare pe cat de ipotetica, pe atat de stupida, la care sincer nu astept nici un raspuns, pentru ca raspunsul l-am stiut dinainte sa stiu intrebarea.
se facea ca in urma cu doua zile, adica luni seara, am poposit intr-o vizita la un teatru pentru copii din capitala, pe scena acelui teatru se intampla si se desfasura un spectacol cu copii pentru parinti, sfarist de an, serbare etc. intr-un minunant decor, cei 20 si ceva de copii erau supravegheati din arlechin de cristina stamate (actrita la teatrul de revista constantin tanase), profa lor. Spectacolul ok, de altfel, pana la urma un copil te face destul de repede sa zambesti.
asa, la un moment dat, toata gasca de viitori oameni mari cu probleme mari promite in cor si la microfoane: "noi cand o sa fim mari o sa luam Bac-ul, nu o sa facem asa cum au facut elevii care au dat anul acesta bacul".
adica cum? eu daca i-as fi promis tatalui meu ca iau bacul, cred ca m-ar fi batut vreo trei luni de zile in fiecare zi, si apoi alte trei luni, doar pentru ca am indraznit sa verbalizez o asemenea promisiune. cand am dat eu bacul (1998), problema se punea cu ce nota iei bacul, ca sa nu ii faci pe babaci de ras pe strada. nici nu intra in discutie ca nu iei bacul. picatul bacului era o chestiune atat de inexistenta, pe cat de inexistent este si mos craciun.
iar azi, la sfarsit de 2011, parintii aplauda si se bucura, cand odoarele lor le promit ca or sa ia bacul.
craciun fericit!
