"intr-un tren lung. construit din vagoane. vagoane pregatite sa care vite. vagoane pline de oameni. oameni nepregatiti sa fie dusi spre un sfarsit. un sfarsit crunt si dureros si neomenesc. s-a strans sfatul barbatilor. unul dintre ei trebuia salvat. unul dintre ei trebuia sa scape. astfel moartea lor ar fi insemnat ceva. ar fi avut un sens. si a fost ales un tanar. si a fost instruit si imbarbatat. si pregatit. podeaua vagonului era din sipci. si pe rand barbatii au inceput sa sape in lemn, in jurul cuielor ce inchideau sipcile, pentru a le elibera. si fiecare la randul lui a facut ceva. unii au zgariat in jurul cuielor. unii au scos cuiele. unii au scos sipcile. in tot acest timp, cel care nu a facut nimic, in afara de tanarul ce trebuia sa scape, a fost rabinul. cand toata munca a fost gatata, cand cele doua sipci ce aveau sa ii ofere drumul spre libertate au fost scoase, cand tanarul a fost gata sa se strecoare, rabinul a venit la el. si i-a dat o carpa. "eu trebuie sa va spun ceva. am ascuns de voi o felie de paine. da, am facut asta". "cum rabi, tu, tocmai tu, ai facut asta?" - au tipat toti in jurul lui. "da. am ascuns de voi toti o felie de paine. si am invelit-o in aceasta carpa. si acum, am sa ti-o dau tie. sa ai grija de ea. si peste cinci zile, cand o sa simti ca nu mai poti, cand foamea o sa iti mistuie stomacul, sa iti amintesti de ea si sa mergi mai departe inca trei zile. si peste opt zile, cand chiar nu o sa mai poti, cand iti vei fi sfarsit toate puterile, sa iei o bucatica mica din ea. si sa mergi mai departe." acestea fiind spuse, tanarul a fost scos prin gaura din podeaua vagonului de vite. si a inceput sa alerge. si sa fuga. si sa scape. si sa se indeparteze. dupa cinci zile a ajuns intr-un sat. acolo oamenii l-au primit. si au vrut sa ii dea de mancare. si el a zis: "am o felie de paine, cu care as vrea sa incep". si a scos din haina, carpa in care era invelita felia de paine. si a despaturit-o cu grija. pana a ajuns la o bucata de lemn neagra, cu noduri si cu aschii."
un caine alerga o pisica. si pisica mieuna infricosata. si cainele scheuna exictat. si pisica fugea de ii sareau pietre din labute. si cainele alerga cu limba scoasa.
balerinele nu au prea facut balet. vag. din cand in cand, mai au mai avut cate o scapare. plus ca nu se miscau pe muzica. totul se desfasura oarecum paralel. balerinele se aleargau sau mergeau sau topaiau, iar muzica se derula pe playback, cu vreo cateva secunde inainte, sau inapoi, depinde de cat de rapide sau incete erau pseudo-balerinele.
sunt doua scene, care iti mai dau iluzia de balet, momentul in care karenina se duce la teatru si toata societatea o blameaza si petrecerea de la levin si kitty.
spectacolul mi-a lasat un gust mai mult de pantomima, decat de balet.
desi nu sunt pudica, m-a deranjat sexul salbatic dintre karenina si voronsky. el sta. ea incepe sa dezbrace, pana ramane intr-o camasa de noapte. ea sta. el incepe sa se dezbrace, pana ramane in colanti. ea se intinde pe spate, el se urca pe ea. incepe sexul. prin fuste si pantaloni. brrrrrr!!!
drama nu a fost prezenta. nu s-a simtit. am avut o senzatia de comedie ironica cu o muzica prost aleasa.
si a fost un pat, care s-a plimbat pe scena foarte mult. a intrat, a iesit, a fost tarat, a fost impins, a scartait, a intrat, a iesit, a scartait. mai avea putin si putea sa detina rolul principal.
la final e cu fum mult. iar karenina pare ca se arunca in fata samovarului.
