ravasesc sentimentele crestinilor cu poeziile mele

la zece minute dupa ce m-am trezit, m-am dus la sala. inca nu pot sa ma opresc sa nu ma intreb de ce ai purta slapi la sala. sunt monstri de masculi, cu multi si mari muschi intinsi pe brate, spate, abdomen, picioare, mai putin la gambe, gambele sunt cam anemice, si care au pantaloni de trening lungi si relativ grosi si tricouri, ca doar e deja frig afara, dar au slapi in picioare. dar nici nu reusesc sa imi fac curaj sa il intreb pe unul dintre ei.


in urma cu trei zile, cand inca mai stralucea soarele pe cer, eram in centrul vechi si o doamna cu cateva foi A4 in mana tipa: "ravasesc sentimentele crestinilor cu poeziile mele". si mergea mai departe.

era imbracata relativ curat, cu niste culori terne pe ea, avea, sa zic, 6 coli de A4 in mana, pe care se intrezarea un scris, si se misca din colt de teresa in rascruce de drumuri, continuand sa tipe: "ravasesc sentimentele crestinilor cu poeziile mele".

domnul cu joben, soareci si papagali a salut-o pe ascuns, sau poate mi s-a parut mie, dar eu asa am avut senzatia, ca a lasat capul putin intr-o parte cand a trecut pe langa el, iar unul dintre soricei a alunecat putin, dar a revenit rapid langa amicul lui. nu, papagalii nu au fost miscati de acest gest vag imaginar, ei aveau treaba cu niste coji de seminte, sperand sa gaseasca si seminte printre cojile alea.

in timp ce doamna se misca spre rascrucea de drumuri, baba aia cu un piept extrem de generos si care cara constant o plasa din tesatura gri a ridicat capul spre ea si l-a clatinat, ca si cum nu ar fi fost de acord cu comportamentul doamnei.

sau poate ca totul mi s-a parut si a fost doar in capul meu, mai putin partea cu ravasitul sentimentelor crestinilor.