un vant pribeag

copaci inalti, drepti si rasfranti cu frunze sau cu ace asteapta sa-si sopteasca freamatul tomnatic.
copaci batrani, dar tineri, cu trunchiuri ingemanate petrec din frunza-n frunza un vant.
un vant vesel, un vant dornic de plimbare, dar incapabil de plimbare asteapta dornic un freamat de apus.
umbre amortite sub copaci tineri, dar batrani, ameninta cu disperare plimbarea vantului tarziu.
sus, aproape de soare, frunze verzi ce vor fi curand uscate soptesc spre cerul lin vantul saltimbalc.
protejate de copaci inalti, ascunse-n umbre necrutatoare, firele de iarba scapate de cruzimea uscaciunii refuza sa-si sopteasca gelozia.
in nemernicia lui vantul vesel sta sus si le refuza si le zambeste.
varfuri intepatoare pline de ace se apleaca duios spre crengi pline de frunze lasandu-le greoiul vant tipat.
crengi pline de frunze grele arunca-n varfuri ascutite usorul vant soptit.
si astfel se tot duce nemernicul vant, din varfuri in crengi, din crengi in varfuri, din inaltime pana-n poale, spre drumuri obosite ce asteapta sa fie maturate.