parfum de moarte si rasete isterice

Era o sala plina. Erau oameni vii. Erau oameni care se miscau. Incet si in liniste isi miscau degetele, mainile, capetele, corpurile. Se asezau, se foiau, in liniste. Asteptand sa se stinga lumina.

Asteptand sa vina intunericul.

Si a venit. La fel de incet si in aceeasi liniste in care ei se miscau. Si ia acoperit pe toti. Si toata atentia lor s-a indreptat spre ecranul mare care a inceput sa infatiseze un trup de femeie voluptoasa framantat de maini de tractorist.

Si pe ecran a venit moartea. Intai pe post de cuvinte, apoi pe post imbracaminte si in cele din urma s-a instalat in panatecele unui magar. Si s-a plimbat si s-a foit si s-a infatisat asa cum a trebuit.

Pe nesimtite, in timp ce ii amagea pe cei vii cu ecranul infatisand niste obiceiuri si tabieturi pe care fiecare le asteapta de la moarte, ea s-a furisat printre ei. Printre cei vii, printre ei care erau in sala si care isi dorisera sa vina intunericul. Si s-a plimbat printre trupurile lor. A mirosit esarfe, a adulmecat obraji, a inspirat barbi nerase. A atins cu racoare buze ce rasesera isteric. Si a asteptat lacrimi. S-a furisat pana la el, cel care trebuia sa moara. Si l-a sarutat. Direct pe buze, privindu-l in ochi si soptindu-i la ureche: “Este ultimul tau film. Ma privesti cum ma plimb in burta unui magar din carton. Mori!”

- Va rugam sa nu aplaudati, in timpul difuzarii filmului Europolis, proiectionistul a murit! Sa-i oferim putin respect.

ochi nevazuti

era o camera patrata. peretii erau acoperiti de un tapet din matase. pe tapet se intrezarea o vanatoare de vulpi. verdele copacilor devenise gri, trupurile femeilor, barbatilor si ale cailor erau acum niste figuri sterse, iar cainii si vulpile incetasera sa mai existe.

patru scaune si o masa din mahon fixau centrul camerei. zeci de lumanari albe si stinse zaceau in culcusuri de ceara scursa. amintirea flacarilor se lafaia in gaurile din tapet.

un covor gros si aproape nou se intindea in toate partile camerei.

si in camera era intuneric. un intuneric deschis. genul de intuneric care te lasa sa ai impresia ca poti sa vezi. genul de intuneric care te amageste. nu vedeai nimic, dar erai vazut de ei.

opt perechi de ochi priveau constant. opt perechi de ochi invizibili urmareau miscari de umbre. ochi stinsi si lipsiti de viata, care vedeau viata din intunericul deschis. ochi fara cap. ochi aruncati in cele patru colturi inalte si in cele patru colturi joase ale camerei.

cei de sus vedeau ganduri nespuse de buze in oglinda.

cei de jos vedeau urme lasate de picioare fara cap.

cei de sus vedeau ceea buzele refuzau sa pronunte.

cei de jos vedeau ceea ce picioarele preferau sa faca.

si pentru cateva secunde stiau tot. pentru ca apoi sa uite tot.

prin fumul vieţii

prin fumul vieţii
rătăcit
alunecând pe străzile pustii
sprijinit
în patru labe
cufundat
în mişcările melcului târziu
uitând
de gropile sfrijite
trepidând
peste liniştea ameţitoare
sfidând
animalele băloase
culegând
particule sclipitoare
depăşeşte
anii ce i-am adunat
printr-un gângur murmurat
cu o privire nelinşată
ne uimeşte neîncetat
cum cu uşurinţă
reuşeşte
să nu se lase
amăgit
de iluziile parşive
ce ne sfâşie la infinit

bunica chiar a murit

jur, am vazut-o si am asezat-o si in sicriu, nu eu, niste baieti pe care i-am platit cu un leu (un ron).

cu aceasta ocazie, am constatat ca nemurirea chiar nu exista.

adica daca baba asta care practic nu ar fi avut de ce sa moara, si asta o spun acum cu mana pe inima si in cunostinta de cauza, adica i-am citit fisa medicala: baba nu avea nici un fel de boala care sa o trimita la groapa mai repede de patru ani, cel putin.

cu toate astea ieri dimineata, la venerabila varsta de 79 de ani, si-a dat duhul.

cum?

pai simplu, a reusit sa fenteze soarta. va spuneam aici si aici ca ea vrea si doreste sa moara. prin urmare s-a hotarat ca nu mai are rost sa vina moartea dupa ea si sa se duca ea in intampinarea mortii. intr-un fel o inteleg, cand astepti pe cineva ani, zeci de ani chiar, si nu mai vine ori renunti, ceea ce nu e si cazul ardelencei mele, ori te duci tu dupa el.

na, deci in luna august ea s-a hotarat sa moara. prin urmare a renuntat la mancare. fara mancare a dus-o pana ieri. a mai consumat din cand in cand niste ceai si niste apa.

mai tin sa mentionez ca baba a fost extrem de lucida si deloc senila. si nici smintita, cum i-a spus preotul acu' cateva saptamani, cand s-a suparat pe el si l-a dat afara din casa. "cum isi permite el sa ma faca pe mine, femeie serioasa, smintita!!! da' ce exista cuvantul asta? eu nu l-am auzit!"

dumnezeu sa o odihneasca in pace!

numele prostilor pe toate stelele

chestia cu numele prostilor pe toate gardurile a depasit "tera". acum numele prostilor e pe toate stelele.

cautand niste lucruri extrem de inutile, mi-am dat seama ca treaba asta cu numirea stelelor este o afacere extrem de profitabila. ala de a avut ideea e un geniu. sincer. chiar as vrea sa il cunosc, sa dau mana cu el si sa il bat barbateste pe umar si sa ii spun: i-ai facut pe toti!

treaba cu numirea stelelor e in felul urmator:

1 - trebuie sa iti doresti sa denumesti cel mai inutil, cel mai stralucitor si cel mai scump obiect din galaxie, pe care nu o sa il atingi niciodata.

2 - te duci pe un site, na si siteul, platesti 100 de lei si primesti la schimb niste jpg-uri, adica niste poze electronice. NU, aceste poze electronice nu sunt cu steaua care tocmai a inceput sa iti poarte numele, sunt niste certificate colorate, in cel mai fericit caz in photoshop, plus o harta de pe google cu galaxia.

3 - esti mai stupid si nu ai imprimanta acasa, atunci mai scoti din buzunar 30 si ceva de lei si primesti chestiile de mai sus printate pe papirus.

4 - esti stupid si snob - pentru doar 160 de lei - pe langa cele de la punctul trei, vei mai primi si un porthart - adica un tub rosu rotund in care poti sa inghesui toate documentele doveditoare ca pe o stea o cheama ca pe tine.

5 - esti atat de stupid si de snob incat platesti 220 de lei si pe langa cele indicate la punctele 3 si 4 poti avea harta stelara in format lucios, daca vrei poti sa o pui si pe perete.

6 - ai depasit statutul de stupid snob si ai ajuns la statutul de idiot la cel mai inalt rang - astfel ai dreptul sa platesti 610 lei si primesti: certificat printat, harta lucioasa, diploma VIP inramata in rama VIP (e VIP pentru ca asa e numele ei, nu pentru ca a fost atinsa sau realizata de vreun VIP) plus super marea sansa sa iti misti curul pana la un telescop de unde ti se va arata o stea si ti se va spune "pe aia o cheama ca pe tine, boule!"

pentru siguranta dvs. va prezint si garantia:

Denumeste o stea este un produs unic in Romania, Cadouri.ro fiind reprezentant oficial pentru tara noastra al forului international Name-a-Star.
In acest moment suntem singura companie avizata sa distribuie si promoveze un astfel de produs in Romania, oferind Certificat de inregistrare si Harta stelara recunoscute in Catalogul Oficial International Name-a-Star, recunoscut de International Star Registry si USA Chamber of Commerce.
Detalii despre stele si constelatii in categoria Denumeste o stea!
Un Cadou perfect pentru orice ocazie!

Kamikaze: Radem pana la capat!

coc=pui

la restaurantul rembrandt, undeva prin centrul vechi.

fusesem la hibernal de chitara, unde tudor anghelescu, bun prieten, a sustinut un concert de tango argentinian, apoi ne-am dus sa bem un pahar de vin, asa ca de bucurie.

si ne asezam la masa, fiecare comanda ce vrea, eram cam multi e drept, dar ma indoiesc ca asta ar putea fi o scuza.

ideea e ca la un moment dat, dupa ce a adus bauturile, chelnerul incepe sa intrebe:

"coc o van, cine are coc o van?"

este ingnorat cu nesimtire.

dar baiatul insista:

"coc o van, va rog, cine serveste coc o van?"

nici de data asta nu a reusit sa obtina vreun raspuns si cred ca s-a enervat, pentru ca a inceput sa tipe: "CINE ARE PUI CU SMANTANA SI CIUPERCI?"

si primeste si raspuns: "Noi am comandat coque au vin".

play poker

am facut un interviu Dan Negreanu, baiatul ala de e vag roman si care e mare jucator de poker la Las Vegas.

Rep.: Și-ţi plăteşti dările la stat? Cât ai dat cel mai mult statului?

D.N.: Ohoooooo! Mult, prea mult, după părerea mea. La început, când încă mai eram în Canada, am plătit într-un singur an 4.400.000 de dolari. Nu a fost ok pentru mine. Nu mi-a plăcut. Ce e asta?!

Rep.: Știi, oamenii se mai şi sinucid pentru bani, tu ai ajuns vreodată pe marginea prăpastiei?

D.N.: Nu, îmi place stresul. E bun stresul pentru mine, cu cât stresul e mai mare, cu atât joc mai bine. Cu cât miza e mai mare, cu atât îmi place mai mult. Și nu mi-am pierdut niciodată autocontrolul.

Rep.: Cu mafioţi ai jucat vreodată sau doar te-ai jucat?

D.N.: Da, şi una, şi cealaltă. Când eram mic şi m-am dus în Las Vegas, am jucat cu oameni periculoşi, dar doar atât. Nu m-am întâlnit niciodată cu ei şi nu am făcut afaceri cu ei. Tot pe vremea aia, cred că aveam vreo 17 ani, jucam poker la o masă şi au venit oameni cu arme si ne-au pus pe toţi la podea şi ne-au luat toţi banii şi au plecat. Nimeni nu a zis nimic.

Rep.: Și ţie cât ţi-au luat?

D.N.: Nimic. (râde) Eu nu aveam cash la mine, doar chips-uri. Dar, când eram întinşi pe podea, un partener mi-a împins 500 de dolari, ca să am şi eu ceva cash şi să nu existe şi altfel de probleme, altfel nu era bine, pentru că ei, jefuitorii, se asteaptă să ai bani la tine. Dar eu nu am astfel de probleme, eu joc curat, joc în casino şi acolo nu sunt probleme.

inceputul si sfarsitul aici.