numara picaturile

cadeau una cate una, le vedeai cum veneau din cer si se spargeau de frunze, se loveau de copaci, se izbeau de asfalt. le vedeai pe tigara uscata cum se asezau una cate una, umezind foita alba. le auzeai cum se evaporau pe scrumul fierbinte.

atunci a cazut prima bomba.

printre picaturile mici si firave si jilave a cazut ea. mare si puternica. a izbit asfaltul, l-a crapat si l-a distrus. zgomotul ei a speriat scrumul ud, care s-a pierdut in praful de ciment. copacii au tremurat, frunzele s-au scuturat de apa stransa in causul lor, picaturile ce cadeau s-au speriat.

adapostita in crater bomba a inceput sa ticaie. tic tac, tic tac

si in liniste se auzea: tic tac tic tac tic tac

si picaturile au incetat sa mai cada. tic tac tic tac tic tac

si copacii s-au miscsorat. tic tac tic tac tic tac

si praful s-a asezat. tic tac tic tac tic tac

si craterul s-a linistit. tic tac tic tac tic tac

printre garduri au rasarit oameni. din curti au iesit animale. toti pasind incet si cu frica s-au indepartat. tic tac tic tac tic tac

si picaturile au reaparut. pic pic pic, tic tac tic tac tic tac

si din nou le puteai numara. pic pic pic, tic tac tic tac tic tac.

le vedeai pe ea. le vedeai cum se lovesc nervos de fierul lucios si le auzeai tipetele isterice. PIC PIC PIC PIC PIC

tic tac PIC PIC PIC tic tac PIC PIC PIC PIC tic tac PIC PIC PIC PIC

german = NUUUUUU

- bla bla bla bla bla bla bla bla bla --in germana

- sorry, I don't speak german.

- but you do speak english?

- yes I do.

- and you never speak german?

- No, I do not know german.

- what do you speak?

- romanian, english and french.

- and you havn't speak german in your life?

si nemtii pot sa fie haiosi. al doilea in trei zile. inca unu' si incep sa ma atasez sentimental de ei.

WTF!

- aa, ce frumos. mai ai tatuajul din tinerete. stiu, nu imi spune, erai tanara si naiva.

- nu. are un anisor. eram batrana si inteleapta.

in orasul mort.

Este un oras bantuit. Plin si gol in acelasi timp. O frenezie de culori si o liniste de mormant. Oameni normali si simpli obisnuiti cu un program strict si repetitiv. Strazi mici si aproape goale. Simti lipsa motoarelor incinse de stationatul la semafoare, simti lipsa oamenilor haituiti de serviciu si de probleme.

Iubesti peisajele, iubesti cladirile si te indragostesti de lebede.

Dar ei, locuitorii, sunt morti. Fantome vii setate sa se roteasca la viteza minutului.

Imi pare rau de Strasbourg. E un oras frumos, dar nu are viata. Totul e bine setat intr-un program de calculator. Chiar si la teatrul ad-hoc, totul se desfasoara in urma unui program: asculti-razi-votezi, asculti-razi-votezi, asculti-razi-votezi, pauza, asculti-razi-votezi, asculti-razi-votezi.

Sub soarele de weekend se plimba din nou cu bicicleta care ii duce zilnic la serviciu pe aceleasi strazi, hranesc aceleasi lebede cersetoare, aceleasi rate furacioase. Mii de turisti vin sa-i vada, ii fotografiaza, le zambesc si pleaca. Daca stai mai mult de 5 zile in orasul asta incepi sa mirosi a mortaciune.

Suspansul nu exista, uimirea nu se intampla, surpriza nu vine nici la Craciun.

La fix de secunda se urca in tramvai sau in bus, la fix de secunda ies de la serviciu, la fix de secunda rontaie pranzul, la fix de secunda se reapuca de munca.

Se culca in acelasi timp cu gainile, desi nimeni nu are gaini. Toata lumea are piercing, desi nici unul nu e rebel. Dar se uita ciudat la tine pentru ca ai un tatuaj.

Un sanatoriu fara medici, asta e Strasbourgul.

Zece elefanti roz

Zece elefanti roz din plus lancezesc pe o canapea rosie. Stau si numara particule de praf. Ravasiti printre haine masculine imbacsite de transpiratie, lenevesc in sila in fiecare zi. Camera e mare si ticsita cu tot felul de lucruri adunate de oameni, uitate de straini, furate de copilasi inocenti. Pe o pianina maro plina de praf, sta Gurul elefantilor roz din plus. Si el e tot roz. E mare si impunator. Are trompa mare si groasa si sta in cur. E din ipsos. Pe talpile lui sunt desenate floricele cu patru petale. Roz. Pe cap, inghesuita intre urechi, are o caciula verde irlandeza, cu un trifoi cu patru foi in frunte. Verde.

In fiecare zi, fara sa-si schimbe locul, cei zece elefanti roz din plus lancezesc pe canapeaua rosie. In fiecare zi, fara sa-si schimbe locul, Gurul elefantilor roz din plus aduna praf pe pianina.

Pe o sofa neagra, in coltul opus al camerei, sta Winston Church Ill, un crocodil verde din plus, cracanat si cu gura inchisa, imbracat cu un tricou roze pe care e desenat un elefant roz din plus. El este paznicul elefantilor roz din plus. I-am simtit privirea. Chiar daca nu se misca, tot ii simteam privirea asupra mea. Asa cam ca Monalisa a lu’ Da Vinci. Si m-am asezat langa el. Si am inceput sa il aud. Imi povestea:

….elefantii roz din plus sunt veseli mereu. Demult, pe vremea cand pamantul nu era populat de oameni, erau cirezi intregi de elefanti roz din plus. Ei se hraneau cu frunze de cannabis. Toata ziua si-o petreceau in lanurile de cannabis si rontaiau frunze. Singura planta care ii tine in viata, e cannabisul.

Trebuie sa stii: elefantii roz din plus nu se nasc si nu mor. Ei apar si dispar. Nu sunt tineri si nu imbatranesc. Ei doar exista.

Cand au aparut oamenii, au inceput sa dispara lanurile cannabis, pentru ca oamenii s-au apucat de cultivat legume si cereale si alte lucruri foarte bio. Cu greu mai gaseau elefantii roz din plus lanuri si plantatii de cannabis. Nu se stie cum, daca a fost un proces indelungat sau s-a intamplat cu viteza lumnii, oamenii i-au adoptat pe elefantii roz din plus si au inceput sa le planteze cannabis. Si au convietuit in liniste si pace o perioada de timp. Pentru ca aveau tot ce le trebuie, elefantii roz din plus le-au cerut oamenilor canapele rosii. Si le-au primit.

Populatia elefantilor roz din plus ce lancezeau pe canapele rosii a inceput sa creasca. Se inmulteau in fiecare zi. Oamenii, care erau foarte putini pe vremea aia, au anjuns la concluzia ca numarul mare de elefanti roz din plus se datoreaza cannabisului. Si atunci au inceput sa consume si ei planta. Dar ca sa nu le dea de banuit elefantilor roz din plus, au uscat-o, au rulat-o in tigari si i-au spus marijuana.

Astfel oamenii au inceput sa se inmulteasca, iar elefantii roz din plus sa se imputineze.

Acum mai sunt foarte putini. Astia sunt ultimii zece. Nu si-au schimbat modul de viata si nici metabolismul. Eu trebuie sa ii pazesc ca sa nu mai dispara nici unul. Ca sa se reinnoiasca populatia de elefanti roz din plus, zece capitale ale lumii trebuie sa legalizeze cannabisul. Treaba trebuie sa fie oficiala, si din momentul ala elefantii roz din plus incep sa se inmulteasca. Asa ca trebuie sa am grija de ei.

M-am ridicat si l-am salutat pe Gurul elefantilor roz din plus. Nu a vorbit cu mine, nu aveam cannabis la mine. Nici cei zece elefanti roz din plus nu s-au miscat pe canapea. Nimic.

La iesire am gasit un alt elefant roz din plastic. Era pe post de stropitoare. L-am umplut cu apa si i-am bagat o narcisa in trompa.

sa cruga sange

de o saptamana ma tai constant la degete. noroc ca am numai 10, altfel cine stie in ce ar fi degenerat acest auto-atentat la degetelele mele.

fie ca tai o chifla in doua si imi tai si degetul mare de la mana stanga pe lung, fie ca scot un cutit din sertar si imi crestez degetul de langa degetul mare de la mana dreapta, fie ca scot un cutit din masina de spalat vase si mi-l infig in degetetul alaturat degetului de langa degetul mare de la mana dreapta, ori ce as face cam zilnic imi sangereaza un degetel. e clar ca o fac total inconstient.

si daca nu e cu degete, e cu palme. pot si asa.

total inconstient sparg un sfesnic si imi zdrelesc in cioburi toata palma dreapta. le-am adunat cu penseta din carne. in ziua urmatoare vreau sa fiu fata de treaba si sa arunc gunoiul. prin punga de gunoi iese un ciob, pe care il sosesem cu o zi inainte din palma, si imi lasa o dunga rosiatica in palma stanga.

ori m-a blestema cineva, ori e de la vreme. din doua una.

vikas swarup - NU

baiatul ala de a scris cartea care a stat la baza filmului slumdog millionaire ar trebui impuscat.

bine, poate nu atat de drastic, dar macar sa-i fie taiate mainile.

intr-o biblioteca plina de DVD-uri, am gasit o carte. Vikas Swarup - Six Suspects. Vikas e baiatul de a scris Q&A ( aka slumdog millionaire).

si ma asez comod, cu o cana de ceai langa mine. am de citit. cartea e groasa, pe modelul american: font mare, deci multe pagini.

ESTE CEA MAI PROASTA CARTE PE CARE AM CITIT-O VREODATA!

sa nu aveti nicio curiozitate legata de acest autor.

teoretic - aceasta carte se vrea ceva gen politist.

practic - este plictisitoare: incepe cu crima, ii prezinta pe cei sase suspecti, pe rand: unu, doi, trei, patru, cinci, sase (asta se intampla in primele 50 de pagini, iar tu te prinzi cine e criminalul), iar restul chiar nu mai conteaza. ar fi putut conta in eventualitatea in care omul ar fi reusit sa prezinte, intr-un mod interesant, ceva povesti despre si din viata indienilor. dar nu-i iese. sau macar sa zugraveasca niste peisaje. nici asta. sau sa foloseasca un anumit limbaj. nu. nu ii iese nimic.

sincera sa fiu, ma asteptam la ceva stilul Rudyard Kipling. nu ma refer la Cartea Junglei. preferata mea de la Kipling e Kim. am si acum, acasa in bucuresti, notite cu jocurile de cuvinte pe care le-a folosit pentru a ilustra peisajele din india. atunci am vizitat prima oara india.

daca vreti sa downloadati KIM

asa ca musiu Vikas merita sa stea intr-o biblioteca plina de DVD-uri. i se potriveste.