Friday, January 29, 2010

ma surprind

ma surprind uitandu-ma intr-o oglinda ce nu imi apartine.

ma surprind tavalindu-ma pe un pat ce nu-i al meu.

ieri ne-am vazut prima oara. mi-a dat mana si m-a amagit.

m-a tarat intr-o iluzie amara. incercand sa ma convinga cu un ideal corect.

cu carpe jilave mi-a sters lacimi. cu forta bruta m-a impins spre lacuri fara fund.

in spatele meu, drept si nemiscat, ma impingea spre viitor.

ma surprinzi.

imi soptea in ceafa.

ma surprinzi.

Monday, January 25, 2010

eu sunt un cerc

oamenii din viata mea sunt structurati pe cercuri. eu sunt un cerc. in mijloc. in jurul meu se rotesc alte cercuri. cercuri stabile, cercuri miscate de vant, cercuri paranoice, cercuri mari, cercuri mici, cercuri indepartate, cercuri apropiate. cercuri.

am incercat sa le vad pe toate. cel putin pe alea pe care le am foarte aproape. ptr cateva secunde le-am oprit si le-am atins. le-am lasat sa ma atinga.

imi plac oamenii. oricat de mult ai incerca sa ii inveti, nu vei reusi niciodata sa le descoperi adevarata imagine. unii te vor iubi o viata, unii te vor iubi cateva minute, unii te vor insela pentru ca apoi sa te poate iubi, unii iti vor fi sprijin, unii te vor uri pentru ca apoi sa te imbratiseze, unii te vor trada toata viata, dar toti sunt in jurul tau.

imi plac oamenii pentru falsitatea lor, pentru usurinta cu care te calca in picioare, pentru placerea morbida cu care te lasa in balti de sange, pentru ticalosenia pe care o au in sange.

imi plac oamenii care ma fac sa zambesc stupid si apoi dispar din viata mea, imi plac oamenii care imi aduna lacrimile pentru a-si potoli setea, imi plac oamenii care imi alina obrazul degerat pentru a se racori.

imi plac oamenii care profita de mine cu zambetul pe buze, imi plac oamenii care ma amagesc pentru binele lor, imi plac oamenii care nu ma mint. imi plac oamenii care imi zambesc cand sunt ciufuta.



mai sunt 5 saptamani

Wednesday, January 20, 2010

mizerii

imi cer scuze ptr cuvintele urate si mizeriile de mai jos. dar m-a apucat nebunia. rau de tot.

Cum pula mea sa te futi la padure cu portierele deschise, in tatele goale pe minus 15 grade????

Toata logica neuronului meu blond se duce dracului. Ptr cei care nu au habar de asa ceva, si bine fac, cititi aici despre mega materialul paparazzi realizat in padure la baneasa cu catalin botezatu care s-a oprit la una mica cu blonda barbi de petrosani.

Orice om cu capul pe umeri stie ca fututul la padure nu este recomandat iarna, exceptie facand cazul in care ai toate usile de la masina inchise, radiatorul dat la maximum si, normal, motorul pornit.

Niste baieti de la profm l-au sunat, baiatul a raspuns: “Bianca a venit sa ma ia de la aeroport si, pentru ca nu ne mai vazusem de vreo trei saptamani, mi-a zis sa opresc un pic in padure. Cand ajungeam acasa, trebuia sa ma apuc din nou de bagaje si sa plec la munte, singur, asa ca Bianca a profitat de drumul spre casa”. (copy/paste din comunicatul de presa de la ProFm)

Deci, fata vrea sa profite, ea nu e panarama de centura, ca nu e, e manechin de profesie, il pune pe bote sa traga pe dreapta, iese din masina, inchide portiera dreapta, ajunge langa portiera stanga fata, deschide portiera stanga fata, isi da geaca jos, ramane in maieu, scoate una bucata silicon afara din maieu, isi da ochelarii jos de la ochi si ii da lui bote una bucata sfarc invinetit de frig, care bote, la randul lui, are haina groasa pe el, fular si sta pe un scaun cu incalzire.

vorbim de una mica la padure!!!!!!!!!!!!!!!!



De dimineata, un prieten bun imi povestea cum agata un amic de-al lui fete de la filologie acum 20 si de ani: “tu fiind fata desteapa si studenta la filologie, poate ma poti ajuta si pe mine, am o nelamurire. MUIE cum se scrie: cu î din i sau cu î din a?“

Monday, January 18, 2010

imi place

Imi place cum ma ametesc dupa o bere.

In mod normal, ca sa ma ametesc ar fi nevoie de o sticla de vin rosu sau de sase surubelnite. Berea este alta discutie. O sticla de bere imi aduce acea senzatie de ameteala amestecata cu superficialitate si lejeritate. Atat cat sa scot capul pe fereastra masinii si sa inchid ochii pentru ca fulgii de zapada sa ma poata mangaia linistiti.

Imi place.



Mai sunt sase saptamani.

Sunday, January 17, 2010

flori si baruri

Aseara in club, o domnisoara vesela se fataia in fata barului cu trei bucati de trandafiri hraniti cu Viagra. Barul era plin, multi oameni consumau bauturi alcoolice. Initial am crezut ca doreste un pahar cu apa, apoi am avut senzatia ca vrea sa lase florile la bar. Urmand ca in cele din urma sa fiu umita.

Fata a cerut un cutit si o farfurioara. A luat cutitul si l-a frecat de marginea farfurioarei, cand pe stanga, cand pe dreapta, timp de vreo 5 minute. S-a uitat la lama, apoi a inceput sa taie cozile de la flori. Nu in ideea de a le face mai scurte, nu, a taiat doar 3 cm, regulamentar, facand posibila adaparea florilor cu cat mai multa apa. Le-a asezat intr-un pahar de inaltime medie si le-a luat cu ea la masa.

Problema unu: ca sa ascuti lama unui cutit, in cazul in care nu ai la indemana cu chestie speciala de ascutit, ai nevoie de un alt cutit. Niciodata, in veci vecilor, o lama nu se va ascuti daca o freci languros de marginea unei farfurioare lacuite de la o ceasca de cafea.

Problema doi: cand barul este plin de oameni dornici sa se imbete, iar barmanii sunt ocupati cu impartitul alcoolului si cu adunarea bascisului, nu vii sa ceri un cutit si o farfurioara pentru trei trandafiri care oricum vor deceda in 24 de ore.

Rezolvare: Cand primesti un buchet de flori intr-un bar/club e de preferat sa le asezi intr-o sticla de bere.

Thursday, January 14, 2010

fuck me! i am blonde and I am rich

Fuck me! I am blonde and I am rich!

07:00 AM – pumni in usa ca la spitalul de nebuni.
- DAAAAAA. Ce vrei?
- Stim ca dormi, dar ar fi cazul sa te trezesti. Tocmai ai fost desemnata cea mai bogata blonda din lume. Toti banii din lume au fost varsati pe credit-cardul tau rosu!

|n momentul asta am tot!!! Am toti banii din lume. E cam tot ce mi-as putea dori in viata. Dumnezeule, decit ce fericita sint! Pina imi voi alege o casa frumoasa cu de toate, o sa imi inchiriez o camera la hotel. Da’ ce zic eu inchiriez, imi cumpar un hotel. Pe Marriott. Si dupa aia imi fac manichiura rosie, ca sintem in perioada Craciunului, cu stelute din aur de 24 de karate. Si mai vreau gene false, lungi pina la sprincene, cu safire albastre in baza ca sa-mi evidentieze si mai bine ochii verzi. Si mai vreau si colagen in buze si mese blonde, ca sa arat ca o printesica, gen. Si imi mai trebuie si o pedichiura, french cumva, o sa aduc o frantuzoaica din Franta. Si imi mai trebuie o asistenta care sa-mi aranjeze toate pointurile pe un Blackberry.
Asa. Ce-mi mai trebuie? Ah, un catel, mic de 3 cm si 3 gr. Si o sa il cheme Bogatelu’. Ce frumos! Si mai vreau un elicopter negru cu geamuri cu folie neagra ca la limuzine. Poate sa fie pe benzina, acum am bani, imi permit. Si trebuie sa aiba si trapa ca sa intre aerul, uneori sufar de claustrofobie.
Si mai vreau sa fac ceva si pentru oamenii din jurul meu. |n primul rind o sa cumpar Bamboo si o sa il dau la saraci, sa se bucure si ei saracutii, ca tare sint amariti. Si mai vreau sa ii ajut pe negrisorii aia de ma tot asteapta cu cite un loc de parcare peste tot in Bucurestiul asta plin de masini. Lor o sa le cumpar niste uniforme frumoase si o sa le dau cite un loc de parcare pe care sa fie scris numele meu. Si mai sint baietasii aia de imi spala luneta si parbrizul, si ei au fost mereu draguti cu mine. Lor o sa le cumpar un bidon mare cu apa si sapun si ceva gen spalator de geamuri, si multa crema de miini cu aloe vera.
Si mai vreau sa fac ceva si pentru planeta, asa ca o sa cumpar Polul Nord. El e cel mai amenintat de incalzirea asta globala. O sa construiesc niste motoare de frigider extrem de mari pe care o sa le duc acolo la Polul Nord si o sa le pornesc ca sa-l mentina mereu inghetat, in felul asta ghetarii nu or sa se mai topeasca.
Uf, cita treaba, cita treaba, e asa de obositor sa fii bogata, cred ca mai intii o sa plec in vacanta la soare.



acest text a aparut in AC

Tuesday, January 12, 2010

cu amintiri

am ajuns in locurile copilariei mele.

amintirile erau toate acolo, innodate intre pereti, prinse in ierburi uscate, atarnate de usi inchise.

primul lucru pe care l-am facut a fost sa sar gardul. nu mai locuieste nimeni in casa batraneasca. portile albastre sunt inchise. mi-am reamintit cu placere cum saream gardul. si l-am sarit si acum. la fel. acelasi picior stang pe clanta portii, acelasi picior drept pe poarta si o saritura maiastra jos pe partea cealalta. ultima oara cand am facut asta aveam 15 ani. acum am 30. e de bine.



din casa mare cu multe camere asezate in stil vagon, au mai ramas doar trei camere fara geamuri si cu usile batute in cuie. acelasi aer dulceag si plin de praf se strecoara prin peretii cazuti spre camerele care de mult ma adaposteau.

bucataria de vara, bucataria de iarna mai sunt doar in amintirea mea.

am sarit din nou gardul. a fost ultima oara.



peisajul nu s-a schimbat. aceleasi dealuri frumoase si goale. aceeasi dunare urcata pana la dig. aceleasi ciori mari si bine hranite, acelasi apus de soare si aceleasi stele covarsitoare.







Friday, January 08, 2010

mama, i'am coming home

cred ca au trecut sapte ani de cand nu am mai ajuns acolo.

in principiu pentru ca mi-a fost frica sau poate pentru ca am vrut sa nu stric unele dintre cele mai frumoase amintiri ale copilariei mele.


garliciu este o comuna de langa harsova. acolo am facut primii pasi in viata, acolo am spus primele cuvinte si acolo am invatat ce imi place.


v-am mai povestit cum plecam la furat de bostani cu caruta lui Tataia, cum m-a invatat Mamaia sa torc si v-am povestit despre mamaia, si o sa va mai povestesc.

ultima oara cand am fost acolo a fost inainte sa moara Mamaia. a facut un atac cerebral, era o vara calduroasa a anului 2003, doctorii de la constanta au trimis-o acasa pentru ca nu mai aveau ce sa ii faca. cand am ajuns am gasit-o pe un pat intinsa si pregatita pentru moarte, cu lumanari aprinse si bocitoare pornite. toata lumea astepta sa moara. n-am avut inima sa fac nimic. am scos cateva haine cu care sa o imbrace, am pupat-o de mai multe ori, am plans si am plecat. a fost ultima oara.

maine ajung din nou.

Tuesday, January 05, 2010

fulgi

Printre primii fulgi
Dintr-o perna scuturati
Ai alergat zambind
Spre o iarna fugitiva
Asteptand cu nerabdare
Fericita sa pasesti
Intr-o noua viata

Dupa a doisprezecea bataie
Te-ai balacit
In fulgii inecaciosi
Respirand infrigurata
Aerul din frigider

Sunday, January 03, 2010

o noapte mirobolanta

totul a inceput intr-o noapte mirobolanta.

Era noapte si era aer. Erau stele si era ceata. Era frig si era ploaie.

Eram 11. Eram sus si asteptam. Tigarile ardeau intre degete, intre buze, berea aluneca din cutia de metal pe gaturile fierbinti.

Am fi numarat minute. Am fi numarat nori. Am fi facut multe alte lucruri. Eram toti beti si fumati, cu tutun in buzunare, nicotina pe buze si alcool in sange.
Ne miscam haotic, chicoteam, tipam, urlam, cantam, radeam si ploua si era intuneric. Si urlam si era intuneric. Si urlam si ne miscam, si ne lipeam de motoare fierbinti si radeam zgomotos.

Inconjurati de oameni, stransi intre masini, eram doar noi.

Scandalurile, tipetele, urletele, iubirile, frustrarile, jignirile, egoismul, totul era departe. Exploziile erau sub noi, in orasul luminat. Luminile stralucitoare, culorile absurde si totul era sub noi.

Noi priveam de sus.

Am ras, am cantat, am spart pahare.

Cioburile, sub noi, trozneau a sec.