“O relatie fericita este bazata pe prietenie si respect reciproc”
A fost o nunta minunata. S-a intamplat in urma cu trei saptamani. El a zis "da", ea a zis "da", toti nuntasi au dansat si au sarit cu banu’, socrii mici au varsat lacrimi de fericire, socrii mari au varsat lacrimi de fericire, mireasa a mai fost si furata (si nu a fost facuta posta, asa cum e traditia) si plimbata nitel cu o masina si readusa in bratele mirelui. In acel moment mirele a recunoscut: “in noaptea asta imi bag p -- a, nu o mai respect”.
Totul a inceput acum sapte ani de zile, nici mai putin, nici mai mult, cand cei doi s-au vazut si s-au placut si au considerat ca destinele lor trebuie sa se uneasca. Din acel moment au cazut de comun acord ca el trebuie sa o respecte. El a fost de acord, timp de sapte ani de zile i-a acord numai respect. In fiecare zi. Pana in noaptea nuntii cand a apucat sa-si bage p -- a si in ea si in respectul pentru ea. Toate astea pana in momentul in care in viata lor isi va gasi loc un copilas. Normal ca pe timpul sarcinii el o va respecta din nou. Ca sa nu il sperie pe ala micu cu falusul lui. Normal ca si pe timpul alaptatului el o va respecta, ca sa nu il hraneasca pe ala micu cu lapte cu sperma.
End of story.
The beging of a comment
El are in jur de 26, ea vreo 24, ani, timp de sapte ani ei s-au iubit sincer fara patima si fara sex, nici normal, nici oral, nici anal, nici alte fetisuri, pentru ca el o respecta si ea vroia sa fie respectata.
da, suntem in anul 2009.
Friday, October 23, 2009
Monday, October 19, 2009
cric cu pantofi albi langa un butoias
Don’soara, don’soara va dau o mana de ajutor?
Ridic capul. Eram bagata intr-o balta de apa de 3 cm, ridicam un cric sub masina. Printre picaturile rare de apa vad un butoias de om de juma de metru, cu geaca de fas neagra si lucioasa, cu pantofi cu varf ascutit de lac si pantaloni de trening cu vipusca. Mijesc nitel ochii la el, il cantaresc din priviri: sa schimb singura roata, sa il las pe el sa o faca, sa schimb singura? da’ de ce, sunt femeie, pot sa fac pe inocenta, nevinovata si nestiutoarea pana in panzele albe. Ma ridic in picioare: da, multumesc mult. nu ma descurc deloc.
Sare o balta, isi scoate mainile din buzunar, isi freaca palmele si ma intreaba: Aveti pana?
Imi musc limba, ma uit la roata dezumflata, ma uit la el: da.
Aveti ce va trebuie?
De data asta scap un zambet, ma uit la roata de rezerva, ma uit la cricul din mana mea, la cheia tubulara de langa roata de rezerva si la pachetelul de servetele umede ce rasarea din buzunarul meu: Da. Am tot.
Isi mai freaca o data palmele, imi ia cricul din mana si incepe sa insurubeze. Si insurubeaza, si insurubeaza
Vezi ca…
Stati linistita don’soara, ma descurc, la cate pene am facut eu…. – si continua sa insurubeze.
Imi aprind o tigara.
Da’ nu merge!!
Ba merge, dar invers. Da-mi sa-ti arat!
Nuuuu, ma descurc don’soara. Si continua sa insurubeze. Mai rasuceste nitel si in sens invers, se uita la mine: Ahh, era invers! – si incepe sa desurubeze. Aseaza cricul, cauta nu stiu ce dracu pe sub masina, pare ca gaseste, propteste cricul si incepe sa ridice masina. Si ridica. Si acum sa scoatem roata. Pune tubulara pe surub, da sa o rasuceasca nu merge. Nu-l mai las sa mai incerce o data, il dau nitel intr-o parte si dau cu piciorul in tubulara. Surubul se desface. Il las pe el sa le desfaca pe urmatoarele trei, urmand exemplul meu.
Cand sa scoata roata, cade masina. Gargarita mea cazuta!!!!!!
Toate injuraturile s-au adunat la mine in gura, noroc ca aveam gura inchisa. N-a iesit nici una.
Imi mai aprind o tigara, il sun pe fratelo de control. Normal ca nu are cum sa vina sa ma ajute, imi sugereaza sa caut un taximetrist.
Pana sa ochesc un taximetrist, mai apare unu' slab si negru. Imbracat la patru ace, cu sacou negru tras peste o bluza de trening albastra, cu pantaloni gri cu pense si pantofi albi. Albi.
Ce faci ba? Nu esti in stare sa schimbi o roata? Trebie sa proptesti bine cricul. – si se apleaca langa masina, cu un pantofior alb sprijinit in toc si cu un pantofior direct in baltoaca. Uite are acilisea o gaura! Aici trebie sa proptesti cricul! Sa ma scuze don’soara, da si la femei tot asa cauti gaurele? – si incepe sa rada.
Ii las sa caute gauri, ma duc la un taximetrist, ii cer un cric, imi da omul un cric, aduc cricul, pantofiori albi se apuca sa il propteasca si ridica masina, butoiasul baga roata de rezerva si da in puna suruburile.
Nu asa baaaaaa – zice pantofiori albi – trebie sa le insurubezi, nu sa le desurubezi!.
Cum pantofiori albi statea langa cric ca sa ii ofere ajutor moral, m-am apucat eu de insurubat.
Gata, don’soara. Sa aveti grija data viitoare! – ma saluta pantofiori albi.
Ridic capul. Eram bagata intr-o balta de apa de 3 cm, ridicam un cric sub masina. Printre picaturile rare de apa vad un butoias de om de juma de metru, cu geaca de fas neagra si lucioasa, cu pantofi cu varf ascutit de lac si pantaloni de trening cu vipusca. Mijesc nitel ochii la el, il cantaresc din priviri: sa schimb singura roata, sa il las pe el sa o faca, sa schimb singura? da’ de ce, sunt femeie, pot sa fac pe inocenta, nevinovata si nestiutoarea pana in panzele albe. Ma ridic in picioare: da, multumesc mult. nu ma descurc deloc.
Sare o balta, isi scoate mainile din buzunar, isi freaca palmele si ma intreaba: Aveti pana?
Imi musc limba, ma uit la roata dezumflata, ma uit la el: da.
Aveti ce va trebuie?
De data asta scap un zambet, ma uit la roata de rezerva, ma uit la cricul din mana mea, la cheia tubulara de langa roata de rezerva si la pachetelul de servetele umede ce rasarea din buzunarul meu: Da. Am tot.
Isi mai freaca o data palmele, imi ia cricul din mana si incepe sa insurubeze. Si insurubeaza, si insurubeaza
Vezi ca…
Stati linistita don’soara, ma descurc, la cate pene am facut eu…. – si continua sa insurubeze.
Imi aprind o tigara.
Da’ nu merge!!
Ba merge, dar invers. Da-mi sa-ti arat!
Nuuuu, ma descurc don’soara. Si continua sa insurubeze. Mai rasuceste nitel si in sens invers, se uita la mine: Ahh, era invers! – si incepe sa desurubeze. Aseaza cricul, cauta nu stiu ce dracu pe sub masina, pare ca gaseste, propteste cricul si incepe sa ridice masina. Si ridica. Si acum sa scoatem roata. Pune tubulara pe surub, da sa o rasuceasca nu merge. Nu-l mai las sa mai incerce o data, il dau nitel intr-o parte si dau cu piciorul in tubulara. Surubul se desface. Il las pe el sa le desfaca pe urmatoarele trei, urmand exemplul meu.
Cand sa scoata roata, cade masina. Gargarita mea cazuta!!!!!!
Toate injuraturile s-au adunat la mine in gura, noroc ca aveam gura inchisa. N-a iesit nici una.
Imi mai aprind o tigara, il sun pe fratelo de control. Normal ca nu are cum sa vina sa ma ajute, imi sugereaza sa caut un taximetrist.
Pana sa ochesc un taximetrist, mai apare unu' slab si negru. Imbracat la patru ace, cu sacou negru tras peste o bluza de trening albastra, cu pantaloni gri cu pense si pantofi albi. Albi.
Ce faci ba? Nu esti in stare sa schimbi o roata? Trebie sa proptesti bine cricul. – si se apleaca langa masina, cu un pantofior alb sprijinit in toc si cu un pantofior direct in baltoaca. Uite are acilisea o gaura! Aici trebie sa proptesti cricul! Sa ma scuze don’soara, da si la femei tot asa cauti gaurele? – si incepe sa rada.
Ii las sa caute gauri, ma duc la un taximetrist, ii cer un cric, imi da omul un cric, aduc cricul, pantofiori albi se apuca sa il propteasca si ridica masina, butoiasul baga roata de rezerva si da in puna suruburile.
Nu asa baaaaaa – zice pantofiori albi – trebie sa le insurubezi, nu sa le desurubezi!.
Cum pantofiori albi statea langa cric ca sa ii ofere ajutor moral, m-am apucat eu de insurubat.
Gata, don’soara. Sa aveti grija data viitoare! – ma saluta pantofiori albi.
Saturday, October 17, 2009
Era iarna.
Mamaia era o femeie mica, cu batic inflorat pe cap. Mereu avea baticuri inflorate. Ii placeau enorm de mult. Femeie simpla de la tara. Mamaia era o femeie cu sani mari. Mamaia era o orfana crescuta de o bunica care a fost banuita ca e vrajitoare. Mamaia era o femeie care a crescut patru copii si trei nepoti.
Mirosul de zapada napadea prin usa deschisa. Fulgii cadeau.
Mamaia avea broboada pe cap. O broboada mare, neagra din lana groasa batuta bine, franjurii deznodati ii maturau zapada de pe spate.
Ma infasura in patura si ma invelea cu plapuma, o plapuma mare groasa din lana grea, ma punea aproape de cuptorul cu lemene din bucataria de iarna si imi spunea povesti. Imi aducea turturi de la salceag si ma ungea pe frunte ca sa nu fac insolatie vara. Mamaia imi pregatea plachie de peste sarat si uscat si ma punea sa inting cu painea proaspat scoasa din cuptor in sosul gros de rosii.
Ningea.
Ma lua in brate, ma infofolea bine si mergeam sa hranim animalele.
Primele erau gainile si ratele. Ma aseza pe butoiul gol si ma lasa sa adun fulgi. Avea fata luminoasa si calda si vorbea cand cu mine cand cu gainile. Cocosul era rau si ciupea pe toata lumea, il ameninta ca il taie si il face supa. Si cocosul stia ca glumeste.
Mergeam la oi, acolo imi placea era adapost si cald. Ma bagam intre oi. Aveau blana plina de zgrunturi de gheata. Si ma chinuiam sa ii scot pe toti, sa nu raceasca. Eu nu apucam sa termin de scos zgrunturii din blana ca mamaia ma lua pe sus spre porci. Aici stateam pe coceni. Reci si uzi sub curuletul meu. Mi-se facea frig si incepeam sa bazai. Maia se apuca sa-mi povesteasca despre una si despre alta pana termina. Si iar ma lua in brate si ma pupa zgomotos si mergeam spre bucataria calda, dar pe drum faceam un ocol in pivnita. Usa mare se deschidea cu scartaituri, si in intuneric mamaia cauta butonul de la lumina. Coboram scarile mari umede si alunecoase din chirpici. Jos erau butoaiele cu vin, butoaiele cu varza murata, butoiul cu gogonele si cel cu ardei, gogosari si pepeni. Pe rafturi erau borcane cu gem de prune si struguri, cele cu dulceata de pepene rosu si cele cu peltea. Si tragea doua guri de vin, scotea niste muraturi, si hai la maia sa-ti dea si tie o gurita de vin sa-ti vina pofta de mancare.
Si ajungeam din nou in bucataria de iarna fierbinte. Oalele sfaraiau pe plita, placinta pufaia in cuptor, iar pisica torcea in plapuma mea.
Friday, October 16, 2009
agripina - femeia emancipata a bucurestiului
am fost la nu stiu ce eveniment/targ unde se vand toale purtate de altii pe post de toale vintage.
le stiti, sunt ultima moda a bucurestiului. nu vorbim de second hand, nuuuuuuuuu, vintage. acelasi lucru ridicat la statut de haina noua. toata lumea a trecut la vintage. vintage care e cam scump avand in vedere ca porti hainele altuia. dar, na asta e moda.
deci vanzatori de toate felurile, plus vreo doi-trei oameni care sunt creatori la baza. adica ei nu vand vintage adevarat, ci vintage fals, adica lucruri create de ei.
pentru mai multe detalii intrati pe niste siteuri de moda.
cele mai multe pisi porbau si cumparau in disperare, geci de piele, bluze vechi si spalate cu lenor, rochii cu paiete, cizme deznoroiate de buretei de la metro. darele de parfum iti aratau clar cum stau treburile pe acolo. s-a consumat foarte mult ceai, ca si asta e trendy. acum doar nu o sa te imbraci vintage si o sa bei cuba libre sau surubelnita. ceai cu miere si turta dulce. delir.
un tip cu fata de gay se uita la mine si ma intreaba daca am curaj sa probez.
normal, ca doar nu o sa ma muste tesatura de cur. si scoate de pe umeras o chestie cu alura de sac, care se vroia a fi un fel de vesta futurista vintage, cusuta cu o seara inainte de manutele lui.
“este vorba despre noua femeie, agripina, nascuta si iesita din mizeria care se numeste romania”. si intoarce vesta sac pe toate partile ca sa-i observ cat pot de bine grosolania. “ai curaj sa o pui pe tine”.
baga.
acel obiect iti ofera doua lucruri interesante: purtata cu sacul in spate aveai senzatia ca esti cocosatul de la notre-dame, daca purtai sacul in fata erai gravida in luna a 9-a, cu copilul pe teava.
Pret 240 de lei. gen, decat.
ma intreb daca a reusit sa pacaleasca vreo pisi consumatoare de ceai si turta dulce ca poate sa fie agripina. cine e agripina? nu stiu, dar o sa intreb un vultur.
le stiti, sunt ultima moda a bucurestiului. nu vorbim de second hand, nuuuuuuuuu, vintage. acelasi lucru ridicat la statut de haina noua. toata lumea a trecut la vintage. vintage care e cam scump avand in vedere ca porti hainele altuia. dar, na asta e moda.
deci vanzatori de toate felurile, plus vreo doi-trei oameni care sunt creatori la baza. adica ei nu vand vintage adevarat, ci vintage fals, adica lucruri create de ei.
pentru mai multe detalii intrati pe niste siteuri de moda.
cele mai multe pisi porbau si cumparau in disperare, geci de piele, bluze vechi si spalate cu lenor, rochii cu paiete, cizme deznoroiate de buretei de la metro. darele de parfum iti aratau clar cum stau treburile pe acolo. s-a consumat foarte mult ceai, ca si asta e trendy. acum doar nu o sa te imbraci vintage si o sa bei cuba libre sau surubelnita. ceai cu miere si turta dulce. delir.
un tip cu fata de gay se uita la mine si ma intreaba daca am curaj sa probez.
normal, ca doar nu o sa ma muste tesatura de cur. si scoate de pe umeras o chestie cu alura de sac, care se vroia a fi un fel de vesta futurista vintage, cusuta cu o seara inainte de manutele lui.
“este vorba despre noua femeie, agripina, nascuta si iesita din mizeria care se numeste romania”. si intoarce vesta sac pe toate partile ca sa-i observ cat pot de bine grosolania. “ai curaj sa o pui pe tine”.
baga.
acel obiect iti ofera doua lucruri interesante: purtata cu sacul in spate aveai senzatia ca esti cocosatul de la notre-dame, daca purtai sacul in fata erai gravida in luna a 9-a, cu copilul pe teava.
Pret 240 de lei. gen, decat.
ma intreb daca a reusit sa pacaleasca vreo pisi consumatoare de ceai si turta dulce ca poate sa fie agripina. cine e agripina? nu stiu, dar o sa intreb un vultur.
Wednesday, October 14, 2009
rom, rom, rom pe note
simona ma pune sa fac un top cu muzici romanesti.
1. de la fratele meu, Fratelo, care avea obiceiul prost de a-mi conduce fiatul bravo, lasand in casetofon, cu volumul la maximum, Viata noastra, Mafia sa traiasca. da, Fratelo e cam vagabond.
2. pe vremea in care am mers mult prea mult prin tara, organizand evenimente stupide ptr medici si farmacisti, si aveam un singur CD in masina, Parazitii. Noapte buna Bucuresti
3. acum multi ani, era o piesa care imi placea mult, abia anul trecut am aflat ca era alexandrina --- numai tu
4. krypton - iti mai aduci aminte ---- a fost piesa unui an.
5.eram in depresie cu cutitul la vene, nu adliteram, iar piesa asta ma facea sa zambesc - omul cu sobolani - depresia toamna-iarna
6. din zodia kumm si urma --- butterflies si you can buy me with a coffee - astea vin mereu la pachet.
7. cea mai frumoasa zi - alexandru andries
8. dor de viata - aura urziaceanu - oricand la orice ora
9. praf de stele pe urmele mele - vita de vie
10. --- o trupa care a disparut de mult, dar care a avut doua piese geniale: o mie de ganduri si peste sufletul meu Praf in ochi
1. de la fratele meu, Fratelo, care avea obiceiul prost de a-mi conduce fiatul bravo, lasand in casetofon, cu volumul la maximum, Viata noastra, Mafia sa traiasca. da, Fratelo e cam vagabond.
2. pe vremea in care am mers mult prea mult prin tara, organizand evenimente stupide ptr medici si farmacisti, si aveam un singur CD in masina, Parazitii. Noapte buna Bucuresti
3. acum multi ani, era o piesa care imi placea mult, abia anul trecut am aflat ca era alexandrina --- numai tu
4. krypton - iti mai aduci aminte ---- a fost piesa unui an.
5.eram in depresie cu cutitul la vene, nu adliteram, iar piesa asta ma facea sa zambesc - omul cu sobolani - depresia toamna-iarna
6. din zodia kumm si urma --- butterflies si you can buy me with a coffee - astea vin mereu la pachet.
7. cea mai frumoasa zi - alexandru andries
8. dor de viata - aura urziaceanu - oricand la orice ora
9. praf de stele pe urmele mele - vita de vie
10. --- o trupa care a disparut de mult, dar care a avut doua piese geniale: o mie de ganduri si peste sufletul meu Praf in ochi
Tuesday, October 13, 2009
futabil si democid
frumos = bun
urat = rau
cred ca in grecia antica se intampla chestia asta, cel putin asa am invatat in liceu. si din aceste egaluri veneau niste valori. bune, rele, niste valori dupa care oamenii se ghidau in viata.
acum e asa:
frumos = futabil
urat = nimic
totul se contabilizeaza in futabil, e sau nu e futabil. nu se mai tine cont de bunatate, de rautate, o sa imi sariti in cap si o sa imi ziceti ca “toti oamenii e rai!”. nu e rai domne’! e doar prosti. ptr ca si rautatea asta presupune o anumita pasiune. ori acum rautatea e ca si futabilul asta, asa ceva de dragul de a face, fara nici un fel de pasiune, fara nici un fel de implicare emotionala, fara nici un fel de schimb de sentimente.
in urma cu doua zile am avut o discutie cu bogdan ficeac, autorul cartii tehnici de manipulare, si am aflat ca s-a mai inventat un cuvant: democid. de ce s-a inventat acest cuvant? pentru ca genocid e un cuvant mult prea slab si nu poate sa cuprinda toate crimele care au loc in rasa noastra. adica placerea morbida cu care ne omoram intre noi.
suntem atat de sangerosi si atat de nenorociti ca specie incat a fost nevoie sa se inventeze un nou cuvant pentru crimele noastre. democid.
urat = rau
cred ca in grecia antica se intampla chestia asta, cel putin asa am invatat in liceu. si din aceste egaluri veneau niste valori. bune, rele, niste valori dupa care oamenii se ghidau in viata.
acum e asa:
frumos = futabil
urat = nimic
totul se contabilizeaza in futabil, e sau nu e futabil. nu se mai tine cont de bunatate, de rautate, o sa imi sariti in cap si o sa imi ziceti ca “toti oamenii e rai!”. nu e rai domne’! e doar prosti. ptr ca si rautatea asta presupune o anumita pasiune. ori acum rautatea e ca si futabilul asta, asa ceva de dragul de a face, fara nici un fel de pasiune, fara nici un fel de implicare emotionala, fara nici un fel de schimb de sentimente.
in urma cu doua zile am avut o discutie cu bogdan ficeac, autorul cartii tehnici de manipulare, si am aflat ca s-a mai inventat un cuvant: democid. de ce s-a inventat acest cuvant? pentru ca genocid e un cuvant mult prea slab si nu poate sa cuprinda toate crimele care au loc in rasa noastra. adica placerea morbida cu care ne omoram intre noi.
suntem atat de sangerosi si atat de nenorociti ca specie incat a fost nevoie sa se inventeze un nou cuvant pentru crimele noastre. democid.
Thursday, October 08, 2009
cioburi si geamuri
Intinsa peste mii de cioburi te lasi in lumea viselor, adormi imbratisata-n sange sperand o viata in intuneric. Ai asteptat mereu ca luna sa uite sa se mai ridice. Crezand amarnica jignire, uimita i-ai privit pe toti, aveai un gand ciudat de oferit celor ce doreau sa uite ca viata i-a zamislit.
Nu esti tu aceea ce se ascunde sub fericire, inchisa intr-o cutie, ai reusit sa minti un adevar in aur scris. Aflata-n alta lume, ranile s-au redeschis si-ti lasi sufletul sa planga. Ei nu mai sunt dupa geamul innegrit.
Nu esti tu aceea ce se ascunde sub fericire, inchisa intr-o cutie, ai reusit sa minti un adevar in aur scris. Aflata-n alta lume, ranile s-au redeschis si-ti lasi sufletul sa planga. Ei nu mai sunt dupa geamul innegrit.
Subscribe to:
Posts (Atom)