Friday, January 30, 2009

I wanna do bad things...

...with you.


tremurul din intuneric. frica. intepatura si sangele curgand.

mirosul lui se intinde in jurul tau. te ameteste si te hraneste. il simti.

sare intre buzele tale si se raspandeste.

durerea incepe sa te macine.

o atingi si o mangai. o saruti si o musti.

iti lingi buzele si mergi mai departe.

naclait si coagulat se opreste pe asfalt.


true blood:


hbo

Wednesday, January 28, 2009

psapp- HI

sunshine e cea care se ocupa de programul meu artistic.

cand e un concert ceva, ea tipa, ea ma duce, ea ma invata.

fara sunshine... as fi ratat niste muzici misto.

luni sunshine tipa ca vineri mergem la psapp.

asa se intampla de obicei, ea imi spune cand si la ce ora sa ma prezint. de obicei nu stau sa intreb la cine mergem.

deci, psapp - hi e chiar o piesa misto. informatii despre psapp la MD.



daca vreti sa ii vedeti si voi astea sunt datele:

30 Ianuarie - Bucuresti - STUDIO MARTIN

PSAPP live, supporting act: L'Orchestre de Roche
UK. Artsy. Showtunes. Special. Catty. Grey's Anatomy Theme. Tricycle. Hi. The Monster Song
http://www.myspace.com/psapp
RO. Electronic. Smart groovin' style.
http://www.myspace.com/lorchestreroche

JON MORE (COLDCUT DJ Set), supporting act: Bully
UK. Electronica legend. On the decks. True Skool.
http://www.myspace.com/coldcut
RO. Turntablism. Big Beat.
http://www.myspace.com/djbully

31 Ianuarie - Timisoara - SETUP VENUE & CLUB
PSAPP live, opening act: L'Orchestre de Roche
JON MORE (COLDCUT DJ Set)

See you there after 9 PM.
Tickets: 60 RON. In retelele bilet.ro
Recomandat de Radio Guerrilla.

Monday, January 26, 2009

cochiliile bucegilor

Parcul mare din Sinaia. Acolo unde e cazinoul. Si hotelul Caraiman.

Cum mergi dinspre Caraiman spre Cazinou, care acum e un mega-mare centru de conferinte, care se numeste nu-stiu-cum si caruia lumea ii spune in continuare cazinou, dai peste o dugheana. O dugheana din aia de se afla la fiecare colt de strada in Bucuresti, din alea de le-a demolat Basescu, acum cativa ani. Din aia de tabla, care arata ca un vagon de tren, cu geamuri stupide, eventual, modelul putin mai avansat il mai regasesti prin cimitire, pe post de cavou cu termopane.



De culoare albastru spalacit, cu geamuri acoperite de perdelute, lunga cam de 10 metri si lata de vreo 3, cocotata pe o fundatie dura din beton, dugheana isi asteapta vizitatorii.

Pe vagon, bine proptita, sta o tabla pe care scrie: “Muzeul Rezervatiei Bucegi”.



La intrare, e un panou micut: “muzeul e deschis”. Pe partea cealalta a panoului scrie: “expo goblen”.

Subtil.

O tanti volubila vorbeste la telefon, in timp ce fiica ei, ceva cam supraponderala, alearga pe niste scari.

In momentul in care intri simti cum te loveste peste fata locomotiva vagonului:
Dreapta: ursul brun impaiat, crengi de brad, mistretul impaiat, coarne pe pereti, cerbul carpatin, impaiat si el.



Stanga: niste cuburi din geam adapostesc tot soiul de cochilii de melci sau scoici, corali si alte lucruri pretioase din Oceanul Pacific, Marea Mediterana, Oceanul Indian, etc. Nici o cochilie nu e impaiata!



Dreapta


Stanga


Dreapta


Stanga


Toate sunt aranjate foarte frumos. Aliniate la dunga, pe bucatele de hartie, taiate cu foarfeca, sunt batute detaliile cochiliei si locatia ei de bastina.

In spatele acestor cuburi se afla vitrinele. Vitrinele chiar sunt vitrine si au multe suveniruri specifice zonei bucegi: pietre colorate de la chinezi, siraguri intregi de ramasite de scoici sau pietricele intinse pe guta, din alea de cumperi zece la doua mii pe plaja la mare, inele cu pietre monstruoase lipite cu superglue, etc.




Dupa ce termini cu asta, trebuie sa cobori la subsolul vagonului. (Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca vagonul are subsol - horror). Asa am descoperit pe ce scari se plimba fetita supraponderala. Scarile sunt din lemn colorat cu spray, in asa fel incat sa semene cu piatra, iar peretii sunt tapetati cu ceva material expandat vopsit in aceleasi tonuri. La subsol sunt alte animale impaiate. Si ceva pasari. Si un corb mare. Si o capra neagra.

Aici vom stationa cateva minutele. Dupa cum stiti, capra neagra e ceva cam inalta, nu cat sa se inscrie in NBA, (cu toate ca la ce sarituri practica...) dar are peste 40 de cm inaltime. Din pacate vitrina nu e mai inalta de 1.70, ceea ce inseamna ca peste capul caprei negre mai trebuie sa existe ceva decor natural, fie niste copacei, fie niste piatra expandata, etc. Si ca ea sa incape, asa cum trebuie, i-au fost rupte si indoite picioarele. Arata minuntat:



Dupa ce ai vazut si capra neagra poti sa pleci. Gata.

P.S.
daca ai ceva probleme cardio, stai linistit, poti comanda la tejgheaua muzeului cartea: boli ale aparatului cardio-vascular.



PSS
intrarea - 2 lei, fotografiatul - 10 lei

Sunday, January 18, 2009

Telegondola ecologica

Peisajul este disputat de alb/gri si negru/pamantiu.

Zielele astea se intampla la Sinaia – Green Planet Blues.

Adica, invatam ca trebuie sa ne unim fortele si sa ne salvam planeta, respectiv pe noi.

Adica, sunt niste filmulete, lungi, care iti arata diferite situatii in diferite locatii de pe glob si diferiti oameni in diferite studiouri din SUA, sau nu. Tu trebuie sa tragi concluzia ca e cazul sa te imprietenesti cu toti vecinii tai si sa dati mana cu mana in favoarea planetei care se stinge.

Detalii legate de eco pe alte site-uri care se ocupa de asta.

Pe scena, la proba discursurilor, a fost si primarul de la Sinaia, Vlad Oprea, un anume domn mic de inaltime, care a vorbit cat de important e eco-ul pentru orasul lui. (apropo, la o mica plimbare prin Sinaia am descoperit ca au niste ecrane super smechere, gen touch screen, pe care dai cu degetul si afli informatiile de care ai nevoie: unde sunt barurile, unde sunt restaurantele, unde sunt cluburile, unde sunt cafenelele, unde sunt magazinele, etc.). Si a vorbit omul. Din speech-ul lui m-a frapat o chestie: el a construit telegondola ecologica.
Ori eu sunt venita cu pluta, ori omul nu stie ca telegondola lui nu e ecologica.
Am pus o intrebare:
Eu: “Cum e telegondola ecologica?”
Vlad Oprea: “Telegondola ecologica e un mijloc de transport care nu polueaza.”
E.:“Pai, si pe ce se misca?”
V.O.: “Pe cablu.”
E.: “Si cablul cu ce merge?”
V.O.: “Cu energie electrica”
E.: “Atunci, cum e ecologica?”
V.O.: “E de o suta de ori mai putin poluanta decat masinile care urca la cota.”
Sper ca v-ati lamurit.

Am mai avut o problema cu ministrul culturii si cultelor, care zice ca nu are masina si nu o sa isi cumpere niciodata masina, si care probabil a ajuns la Sinaia prin teleportare. Pe asta l-am ratat.

Asa arata planeta:

Thursday, January 15, 2009

Buze 52

In B52 buda de la femei e trista.

vorba lui sunshine: "e atat de stramta, incat nu poti sa faci nimic. si, daca incerci sa faci un pipi normal, o sa il faci anormal." (sunshine s-a exprimat mai colorat, eu am facut o mica traducere)

deci e horror, mai ales ca tre' sa urci niste scari si chiar inainte sa patrunzi in lacas e o scara mai mica de vreo 5 cm inaltime care iti pune echilibrul la indoiala de multe ori.

insa....

Buda de la barbati e o adevarata placere.




pentru barbati. BUZE.




buze rosii care ii asteapta pe ei, nu sunt capabile sa scoata nici un sunet si sunt deschise nonstop. ce poti sa ceri mai mult.




asta pana te dai mai aproape si constati ca au si dinti.




faza misto e ca nici unul nu o are atat de mare cat sa fie nevoit sa ii zica: "fara dinti, te rog!"

later edit: - o saptamana mai tarziu: Gagici puteti sa incepeti sa folositi prezervative. Aveti spatiu. Spatiul este al vostru, budele au fost largite.

Monday, January 12, 2009

pauza porno

Stiti baietii aia ciudati din autobuz care au o privire libidinoasa si un colt de limba flescait pe buze? Vreo 20 de astfel de aratari imbracati de duminica, ieri a fost duminica, logic, s-au strans sa o vada pe eleva porno dansand lasciv.

Ieri, dupa mizeul noptii, s-a lansat filmul in care fata e protagonista.

Deci, avem asa: o eleva, inca o eleva, un elev, o actrita-porno-pe-bune, un impresar cu nume de rechin imbracat in camasa roz-bonbon si pantaloni luciosi, toti adunati la o masuta de club impartind acelasi trabuc. Ah, era sa uit piticul. Era si piticul, ala porno care nu a filmat nimic pana acum, dar care este vedeta porno.

Lansarea filmului nu a presupus si vizionarea lui.

Eleva impreuna cu elevul au dansat.

Pauza-porno.

Rechinul s-a urcat pe scena si a tot bolborosit ceva legat de pusi.

Pauza-porno.

O alta eleva s-a urcat pe scena si a dansat.

Pauza-porno.

Un baiat cu hainele rupte, dar sustinute de o curea D&G cat toate zilele, a dansat pe scena.

Pauza-porno.

Piticul impreuna cu o grasa-grasa au dansat pe scena.
Nu, aberez. Piticul a stationat pe scena in timp ce o grasa-inalta se freca de el.

Pauza-porno.

Puya, fratele de cruce al lui Sisu, tipa ca vrea ... Pina la urma a baut prea mult si a plecat acasa.


FREAXXX. Sau cum am petrecut la un vernisaj porno


*In pauza-porno nu se petrece nimic.
**Filmul se vizioneaza doar online, ca sa fie protejat de hecari.
***etc.

P.S. a trebuit sa vb cu actrita-porno-pe-bune, am rugat-o sa-mi spuna cum o cheama:
“Stai sa ne lamurim. Cum adica nu stii de mine? Sunt regina porno!”

as if!

Saturday, January 10, 2009

Semi-drifting


Mie imi place cuvantul "semi", adica e ceva din ceva, ceva ce e jumatate si uneori poate sa depaseasca, dar nu mai putin de jumatate.


Am facut semi-drifting.

Era noapte rau de tot, trecut de unu, si vroiam sa mancam la Mac. Sa ne mai ucidem putin stomacul cu niste porcari. Dupa mult suc de portocale plin de chimicale mai merg niste chimicale.

Dar sa revenim.

Parcarea de la Bila Floreasca era goala si plina de un soi de semi-zapada.

Radu s-a gandit el, asa, ca ar fi funny sa faca niste drifting si chiar mai mult sa ma invete si pe mine.

A durat ceva pana am trecut de momentul critic: frica. Imi era o frica sora cu moartea ca ma rastorn cu tot cu Gargarita si ca o julesc pe micuta. Nu. Nu. Nu. Nu.

Dupa doua trei rasuciri cu frana de mana trasa, parca a inceput sa imi placa. Dupa ce m-a mai invartit de vreo trei ori, era chiar fun.

Dupa ce ne-am dat noi de cateva ori au mai aparut niste oameni dornici sa se joace. Un BMW, un Audi si inca vreo doua masini ale caror logo-uri nu le-am vazut, deci nu stiu sa va spun ce erau.

Joaca s-a terminat cand semi-zapada nu mai era nici semi, nici zapada.

Mi-a placut.


drifting pe bune


Thursday, January 08, 2009

8 ianuarie, data postei

nu am stiut niciodata cand e data postei.

adica, te duci la posta si intrebi: (ma rog, asta se intampla acum 1.500 de ani, pe vremea cand scrisorile mai aveau ceva subtil de facut in viata ta) "pana cand sa trimit" sau "cand ajunge" si ti-se raspundea: "pana pe ziua Z, luna L, anul A, data postei". !!!!!!!

de ce nu are si posta o data normala?
adica, sa iti zica si ei "pana maine" sau "trei zile inainte de ziua de care ai tu nevoie"

ceva care sa inteleaga toata lumea.

azi primesc comunicat de presa de la Posta Romana. E bine ca au ceva PR.



Concurs epistolar cu tema ''O viata mai buna in conditii decente de munca''
Posta Romana reaminteste copiilor ca pana pe 16 ianuarie, data postei, pot expedia pe adresa Oficiilor Judetene de Posta lucrarile pentru concursul epistolar cu tema "O viata mai buna in conditii decente de munca".

nu sunt copil, nu stiu cand cade 16 ianuarie data postei, nu am nici o sansa sa ma implic in acest lucru, dar... totusi cand e data postei?

Wednesday, January 07, 2009

Melange de trei

Exista situatii in care tu esti prieten si cu ea si el. Si ei, care se iubeau, se despart. Si tu esti la mijloc. Si el vorbeste cu tine despre ea, si ea vorbeste cu tine despre el. Si tot asa. Si se creaza un melange de trei, care mie imi place enorm de mult. Si nu sunt singura. Insa, tot acest joc trebuie sa aiba si niste reguli. Asta presupune ca oamenii respectivi sa aiba ceva creier si sa inteleaga situatia, si mai presupune ceva bun simt din partea ta – adica, tu nu ai vreo dorinta de a-l testa pe cel de sex opus tie la orizontala.

Cum nu am o astfel de dorinta, dar imi place la nebunie sa imi pastrez prietenii, mi-am construit cateva mici reguli.

In primul rand ii atentionez pe amandoi ca nu am de gand sa intrerup relatiile cu nici unul. In felul asta evit sa prierd increderea oamenilor in mine, ceea ce este extrem de important, evit sa creez niste invidii de cacat si evit sa pierd, cel putin, un prieten.

Este logic ca intr-o astfel de situatie eu detin cele mai multe informatii. Imi este foarte clar ca nu, NU! NU! NU!, le voi dezvalui nici unuia dintre ei nimic din ceea ce mi-a spus celalalt. Adica ceea ce imi spune ea, el nu trebuie sa stie, si ceea ce imi spune el, ea nu trebuie sa stie. De ce? Pentru ca nu vreau sa influentez pe nimeni, pentru ca nu vreau sa manipulez pe nimeni si nici sa risc sa fiu mecanismul de manipulare al unuia dintre ei.

Greutatea intervine in momentul in care trebuie sa imi dau cu parerea sau, mai mult, sa dau un sfat. Fiind in varful muntelui de informatii ai senzatia ca ceea ce tu stii, stiu si ei, amandoi. Nu, gresit! Ca sa nu ii influentezi pe ei, nici eu nu trebuie sa fiu influentata. Ii tratez ca pe doi oameni care nu se cunosc. El nu imi vorbeste de prietena mea, ci de fosta lui iubita pe care nu o cunosc, iar ea - idem. Si astfel se intrerupe telefonul fara fir.

De ce e misto?

E misto pentru ca in felul asta arati ca tu nu alegi. Ai ales in momentul in care ai devenit prietenul lor si nu ai fost prietenul unuia dintre ei doar pentru ca era cuplat cu celalalt.
E misto pentru ca tu ramai cu prietenii tai.

Sunday, January 04, 2009

ele

Mai multe nopti, mai multe cluburi, mai mult alcool si mult prea multe femei.



Victima de la coltul scarii

In fiecare club exista cate un colt de scara si daca nu exista se inventeaza. Chiar si doua trepte formeaza o scara. Acolo o gasesti pe ea. O recunosti dupa lama de la aparatul de ras al lui bunicu asezata intre aratator si degetul mijlociu. Are parul saten, indreptat cu placa, unghii lungi si rosiatice, niste toale ce ar trebui sa fie aruncate haotic, dar se observa de la o posta cum maieul alb-gri se asorteaza cu blugii albastri, ghetele sunt bine trase peste blugi. Cand o vezi prima oara ai senzatia ca trebuie sa te duci la ea sa o iei in brate, sa o lasi sa planga si apoi sa ii dai niste laptic. De fapt, asta e femeia infierbantata. Abia asteapta sa isi mai gaseasca o victima, sa topaie putin si apoi sa cada lesinata in bratele altui barbat. Stati linistiti nu isi va taia venele, daca nu o abordati. Are acasa vreo trei vibratoare, roz, roze si purpuriu.

Hifavista (hi-5 – ista - pentru neinitiati)

Pe asta o recunosti de la bar, e atat de trendy si de en vogue incat o si vezi cum se pozeaza singura cu celularul la oglinda din baie. (lor le recomand buda din control – are o oglinda mare, numai buna de o sedinta foto). Sclipeste de la dintii albiti cu sare de lamaie, de la firele de par prinse in cordeluta cu fundita, de la cercelusii de trei kile simpli, pana la pantalonii perfect mulati si ghetele gri pana la glezna cu toculet mic si finut de domnisoara. “Bei o cuba libre?”

Calugarita

Ea are gagic, sta langa ea si vorbeste cu ea, iar ea se uita la tine, cu fata de aia de femeie matura care stie sa aprecieze un mascul viril. Nu e imbracata deosebit si nici machiata, are insa un gloss, bine ales, pe buze. Isi mai strecoara din cand in cand mina in cea a iubitelului, dar fix in momentul in care isi tuguie buzele spre tine. Kiss, kiss.
Nu te incinge, nu va face nimic cu tine, tot cu el se va duce acasa. Dar poti sa fi sigur ca la tine se va gandi cand va sta in pozitia misionarului.

Interesantele inabordabile

Astea umbla in haita. Imbracate la tol festiv, parfumate din crestetul tapat si plin de fixativ pana la unghiutele date cu lac rosu si cu trei floricele desenate de pedichiurista de la coaforul din coltul strazii. Fetele vin impreuna, se aseaza in aclasi timp pe canapea si la un semnal auzit numai de catelele in calduri isi dau drumul ... la telefoane. Fie ca cetuiesc pe mes, fie ca trimit sms-uri sau se uita la poze, mutra lor e constant luminata de ecranul celularului. Din cand in cand mai fumeaza o tigara sau mesteca o guma, asa in sictir.

Saturday, January 03, 2009

astept nimic

cand dai, de ce o faci?

dai pentru ca vrei ceva sau dai pur si simplu pentru ca vrei sa dai?

si atunci daca vrei, de ce astepti?

ce astepti?

si daca primesti?
o faci pentru ca vrei sa primesti, pentru ca ai nevoie sau pentru ti-a fost dat?

si astfel iti inchei o asteptare?


asteptarea - de ce trebuie sa existe?
exista in momentul fizic, atunci cand e stabilit exact ca ceva trebuie sa vina, dar de ce sa cream o asteptare in clipele in care doar vrem sa dam?

nu am rabdare, urasc sa astept
mi-se pare unul dintre cele mai mari chinuri sa stau si sa astept
ce? sa imi cada ceva din cer in brate!!!

sa ma loveasca trenul peste fata!!!

dau pentru ca vreau sa dau, dau pentru ca am ales sa dau, nu pentru ca mi s-a cerut si nici pentru ca cineva a asteptat.



am fost intrebata in noapte de revelion ceva si am dat un raspuns simplu si, partial, neasteptat din partea mea. urmatoarea intrebare a venit la o zi distanta "si ce astepti?"

m-am framantat doua zile "ce astept?" ce astept in urma unui fapt implinit?

nimic.