Am trait in ultimele zile niste chestii foarte ciudate.
Intai m-am lovit ca tampita de tampenia unor oameni care nu stiu sa gandeasca.
Eu inteleg perfect ca vrei sa iti faci publicitate, si ca vrei sa devii un om cunoscut. Iti inteleg dorinta de iesire pe piata, dar baga niste ulei pe rotitele alea din cap, si pune-le putin in miscare. Nu ai cum sa fii atat de imbecil incat sa arunci prost aceeasi bomba in doua locatii. Nu o sa distrugi nici o locatie, iar tu nu o sa devii cel mai smecher terorist din parcare.
E fetita asta de vrea sa fie vedeta porno. Pana sa faca arta sexului, a inceput sa se frece cu tot soiul de legume. E logic ca nu o sa mai ajunga niciodata o vegetariana convinsa. Legumele astea au si ele rostul lor. Unele mai si zgarie. Sa stii ca daca dai cu ulei pe un smirghel tot o sa zgarie.
E tanti Elena Udrea. Cand am auzit prima oara de subiect, am crezut ca se face misto de mine. Eu am invatat ca orice gunoi iese la suprafata. Sa mor de era greu sa pastrezi doua saptamani un dosar pe bancheta din spate a masinii, sau in sertarul secretarei, sau in biroul paznicului, sau in dulapiorul de detergenti al femeii de serviciu. Din cate am inteles eu, femeia nu vroia neaparat sa primeasca niste bani, cat sa fie indrumata spre o fundatie spre un ONG. Da, stiu, mi s-a spus: in campanie apar o gramada de nebuni. Foarte adevarat. Dar, ce te doare sa ii dai un nr de tel de pe o pagina de internet. Daca dai un search pe google gasesti. Si trimiti un sms. Nici macar nu trebuie sa il trimiti tu. Din nou, poti sa apelezi la femeia de serviciu, intre o coada de matura si un pamatuf de WC, o sa poata sa trimita un sms.
Aici site-ul copilului.
Si, mai e vaccinul impotriva cancerul de col uterin. Eu mi-am facut anul trecut testul. Asa mi-a zis ginecologul meu. A iesit pozitiv. Nu o sa fac vaccinul. Mai mult de trei doctori mi-au zis ca nu e bine, in primul rand pentru ca e recomandat femeilor pana in 25 de ani, am 28 jumate, deci... nici o sansa, si in al doilea rand pentru ca nu a fost testat. Atat de mult. Da, sa iti faci testul, si sa afli daca ai acest virus e un lucru foarte bun. Nu trebuie sa te sperii. Poti sa ai virusul dar sa nu faci niciodata cancer de col uterin, dar poti sa il previi. E deajuns ca o data pe an sa iti faci testul Papanicolau, cu ajutorul caruia depistezi cancerul cel mai repede. Iar depistat din timp se poate trata. E ok. Ceea ce nu inteleg, e de ce trebuie sa facem niste teste stupide pe niste fetite inocente? De ce trebuie ele vaccinate cu un vaccin care este atat de controversat. Pana la urma nici nu conteaza care parte, pro sau contra, are dreptate. Pana nu se pun de acord, nu are rost sa devii un cobai de buna voie. E sanatatea ta, a fetitei tale, a nepotelei tale.
Thursday, November 27, 2008
Wednesday, November 26, 2008
furaciune proasta
aseara butonam de zor telecomanda, si ajung la antena 1 unde vad un filmulet facut de mine si de colegul meu, semnat cu youtube.
am vazut negru in fata ochilor.
impreuna cu radu am realizat saptamana trecuta, mai exact vineri, un material filmat cu alexandra sau lilly star sau eleva porno.
materialul si filmuletul aici.
ideea ca cineva a difuzat filmuletul nu ma deranjeaza, dar ma deranjeaza ca nu au mentionat sursa. cu atat mai mult cu cat filmuletul nu a fost pus pe youtube ci direct pe siteul academiei catavencu.
uitandu-ma in continuare la capatos, am mai constatat si faptul ca cel/cea care ii face documentarea nu stie sa o faca. informatiile pe care le avea si cu care si-a facut emisiunea erau doar pe jumatate adevarate.
ma deranjeaza ca au furat un filmulet care sa le foloseasca lor, dar nu s-au gandit sa citeasca si textul, care TOT LOR LE-AR FI FOLOSIT.
bai, daca tot faceti o furaciune, faceti-o si voi cum trebuie.
am vazut negru in fata ochilor.
impreuna cu radu am realizat saptamana trecuta, mai exact vineri, un material filmat cu alexandra sau lilly star sau eleva porno.
materialul si filmuletul aici.
ideea ca cineva a difuzat filmuletul nu ma deranjeaza, dar ma deranjeaza ca nu au mentionat sursa. cu atat mai mult cu cat filmuletul nu a fost pus pe youtube ci direct pe siteul academiei catavencu.
uitandu-ma in continuare la capatos, am mai constatat si faptul ca cel/cea care ii face documentarea nu stie sa o faca. informatiile pe care le avea si cu care si-a facut emisiunea erau doar pe jumatate adevarate.
ma deranjeaza ca au furat un filmulet care sa le foloseasca lor, dar nu s-au gandit sa citeasca si textul, care TOT LOR LE-AR FI FOLOSIT.
bai, daca tot faceti o furaciune, faceti-o si voi cum trebuie.
Monday, November 24, 2008
ducleamar
nu este o gresala, de data asta,
DULCEAMAR
se numeste vernisajul care va avea loc miercuri, 26 noiembrie, ora18.00, la Galeria Anticariat Curtea Veche (str. Franceza, nr. 4)
va fi o expozitie de
pictura / sculptura
Ecaterina Varana / Marius Leonte
expozitia va fi deschisa noimebrie 2008 - ianuarie 2009.
aaa,
si niste poze
sculptura:
pictura:
DULCEAMAR
se numeste vernisajul care va avea loc miercuri, 26 noiembrie, ora18.00, la Galeria Anticariat Curtea Veche (str. Franceza, nr. 4)
va fi o expozitie de
pictura / sculptura
Ecaterina Varana / Marius Leonte
expozitia va fi deschisa noimebrie 2008 - ianuarie 2009.
aaa,
si niste poze
sculptura:
pictura:
Saturday, November 22, 2008
oamenii-peste
Cand ai in mana un peste care se zbate va trebui sa te zbati si tu ca sa il poti tine.
Oamenii-peste sunt mai mult de sex masculin.
Esti la o petrecere si observi un barbat. Pielea lui e translucida, indiferent de cat de inchisa, sau nu, e la culoare. Ochii sunt umezi si reci. Daca te priveste o face ca si cum s-ar uita prin tine.
Au ticuri. Unii dintre ei obisnuiesc sa isi muste constant unghiile, nu le rod, le musca. Altii isi vor roti privirile peste toata lumea pana in momentul in care vor fi in camera lor, unde vor incepe sa ii catalogheze pe toti.
Oamenii-peste sunt acei gentelmani pe care ii gasesti stand in sictir pe un scaun, iar in jurul lui vreo 5 domnisoare isi plimba tatele si picioarele despuiate. Ii mai gasesti in barurile de drogati, band o bere si analizandu-si sugestiv incaltamintea. Este acel barbat din grupul de cinci care miros coniac si fumeaza trabuc, si care va sorbi din coniac intr-un ritm calculat la secunda. Sunt reci, nu afiseaza nici un sentiment. Si cand rad o fac atat de natural incat iti dai seama ca e fals. Nu vei vedea la ei mai mult de trei caracteristici: superioritate, aroganta si sictir.
In apa sunt ingrozitori, nu ii poti prinde decat daca esti bastinasul nu stiu carei paduri amazoniene, altfel doar te uiti cu jind si scarba la ei.
Sunt meticulosi. Au tabieturi. Ataca rar. Afiseaza un calm care te scoate din sarite, iti vine sa le crestezi fiecare centimetru de piele cu lama, doar pentru a-i elibera de calmul respectiv. In acelasi timp trezesc in tine o exictatie bolnava. Simti nevoie de a-ti infige dunghiile si dintii in pielea lor fada ca sa ii inlantuiesti.
Ai observat? Carnea de peste e de doua feluri: una extrem de gustoasa, pe care ai consuma-o la nesfarsit, si aia egala, care nu are un gust anume si trebuie sa folosesti o gramada de mirodenii de ierburi si de siretlicuri pentru a simti o clipa de placere.
Pe oamenii-peste ori ii consumi asa cum sunt, fara un zgomot, fara o urma a vreunei intamplari, ori ii condimentezi bine si ii devorezi. Oricum, in ambele situatii este recomandat sa nu te mai intorci.
Daca alegi sa te intorci in prima situatie, vei observa efectul acvariului: ai libertatea sa existi, dar nu ai libertatea de a te manifesta. Toata personalitatea iti va fi absorbita.
In a doua situatie, e mai grav, pestele pe care l-ai devorat s-a transformat in rechin.
oamenii-oaza
sfartecatorii de trupuri
Oamenii-peste sunt mai mult de sex masculin.
Esti la o petrecere si observi un barbat. Pielea lui e translucida, indiferent de cat de inchisa, sau nu, e la culoare. Ochii sunt umezi si reci. Daca te priveste o face ca si cum s-ar uita prin tine.
Au ticuri. Unii dintre ei obisnuiesc sa isi muste constant unghiile, nu le rod, le musca. Altii isi vor roti privirile peste toata lumea pana in momentul in care vor fi in camera lor, unde vor incepe sa ii catalogheze pe toti.
Oamenii-peste sunt acei gentelmani pe care ii gasesti stand in sictir pe un scaun, iar in jurul lui vreo 5 domnisoare isi plimba tatele si picioarele despuiate. Ii mai gasesti in barurile de drogati, band o bere si analizandu-si sugestiv incaltamintea. Este acel barbat din grupul de cinci care miros coniac si fumeaza trabuc, si care va sorbi din coniac intr-un ritm calculat la secunda. Sunt reci, nu afiseaza nici un sentiment. Si cand rad o fac atat de natural incat iti dai seama ca e fals. Nu vei vedea la ei mai mult de trei caracteristici: superioritate, aroganta si sictir.
In apa sunt ingrozitori, nu ii poti prinde decat daca esti bastinasul nu stiu carei paduri amazoniene, altfel doar te uiti cu jind si scarba la ei.
Sunt meticulosi. Au tabieturi. Ataca rar. Afiseaza un calm care te scoate din sarite, iti vine sa le crestezi fiecare centimetru de piele cu lama, doar pentru a-i elibera de calmul respectiv. In acelasi timp trezesc in tine o exictatie bolnava. Simti nevoie de a-ti infige dunghiile si dintii in pielea lor fada ca sa ii inlantuiesti.
Ai observat? Carnea de peste e de doua feluri: una extrem de gustoasa, pe care ai consuma-o la nesfarsit, si aia egala, care nu are un gust anume si trebuie sa folosesti o gramada de mirodenii de ierburi si de siretlicuri pentru a simti o clipa de placere.
Pe oamenii-peste ori ii consumi asa cum sunt, fara un zgomot, fara o urma a vreunei intamplari, ori ii condimentezi bine si ii devorezi. Oricum, in ambele situatii este recomandat sa nu te mai intorci.
Daca alegi sa te intorci in prima situatie, vei observa efectul acvariului: ai libertatea sa existi, dar nu ai libertatea de a te manifesta. Toata personalitatea iti va fi absorbita.
In a doua situatie, e mai grav, pestele pe care l-ai devorat s-a transformat in rechin.
oamenii-oaza
sfartecatorii de trupuri
Thursday, November 20, 2008
diva plateste
Va amintiti povestea tocurilor topaitoare pe cric.
A venit vremea sa si platesc pentru acea distractie: 300 RON.
Nu, nu mi-am stricat pantofii. Aia sunt de nepretuit.
Insa, de vreo trei saptamani, Gargarita mea tot scoate niste sunete ciudate. M-am cam speriat, si am vorbit cu Fratelo sa o bagam in service sa vedem unde e problema.
Ieri, ma suna Grasu:
“auzi, nu te-a mai injurat nimeni de ma-ta in ultima vreme?”
“grasu, poti sa ma injuri linistit, doar o injuri pe sotia ta!”
“e, atunci sa te bag in .... lu’ma-ta!”
“Dar, de ce?”
Si plin de nervi tatal meu incepe sa imi explice cum Gargarita mea nu are nimic, bine, ea are ceva la volan, care scartaie intr-un fel ciudat, dar de rest toate acele zgomote ciudate veneau de la roata.
mai exact: Eu cand am schimbat roata sparta cu roata de rezerva in frumoasa parcare a aeroportului otopeni, am asezat roata sparta in portbagaj. Asezat = aruncat in portbagajul gol, fara sa o fi legat in lanturi. Iar, fiarele alea sudate intre ele care au misiunea de a sustine roata de rezerva sub masina le-am legat asa la misto.
“Si normal, in p..da mamei tale, ca auzeai zgomote ciudate!” – mi-a reprosat Grasu.
Roata de rezerva incepuse sa se joace de-a fata ascunselea cu cricul si cu cheia franceza, fiarele de sub masina se loveau de toate bordurile si de toti bolovanii intrati sub Gargarita, iar roata de rezerva, care cica are misiunea de a functiona doar pentu maxim 2 zile, si cu care nu ai voie sa mergi cu mai mult de 80km/h, incepuse sa scoata fum.
Deci: doua bucati de roti noi noute (ca daca am schimbat pe dreapta cica tebuia sa schimb si pe stanga, ca vine iarna si eu o sa ma apuc de patinaj artistic pe patru roti) plus stricatul jocului de-a fata ascunselea = fac 300 de RON.
A venit vremea sa si platesc pentru acea distractie: 300 RON.
Nu, nu mi-am stricat pantofii. Aia sunt de nepretuit.
Insa, de vreo trei saptamani, Gargarita mea tot scoate niste sunete ciudate. M-am cam speriat, si am vorbit cu Fratelo sa o bagam in service sa vedem unde e problema.
Ieri, ma suna Grasu:
“auzi, nu te-a mai injurat nimeni de ma-ta in ultima vreme?”
“grasu, poti sa ma injuri linistit, doar o injuri pe sotia ta!”
“e, atunci sa te bag in .... lu’ma-ta!”
“Dar, de ce?”
Si plin de nervi tatal meu incepe sa imi explice cum Gargarita mea nu are nimic, bine, ea are ceva la volan, care scartaie intr-un fel ciudat, dar de rest toate acele zgomote ciudate veneau de la roata.
mai exact: Eu cand am schimbat roata sparta cu roata de rezerva in frumoasa parcare a aeroportului otopeni, am asezat roata sparta in portbagaj. Asezat = aruncat in portbagajul gol, fara sa o fi legat in lanturi. Iar, fiarele alea sudate intre ele care au misiunea de a sustine roata de rezerva sub masina le-am legat asa la misto.
“Si normal, in p..da mamei tale, ca auzeai zgomote ciudate!” – mi-a reprosat Grasu.
Roata de rezerva incepuse sa se joace de-a fata ascunselea cu cricul si cu cheia franceza, fiarele de sub masina se loveau de toate bordurile si de toti bolovanii intrati sub Gargarita, iar roata de rezerva, care cica are misiunea de a functiona doar pentu maxim 2 zile, si cu care nu ai voie sa mergi cu mai mult de 80km/h, incepuse sa scoata fum.
Deci: doua bucati de roti noi noute (ca daca am schimbat pe dreapta cica tebuia sa schimb si pe stanga, ca vine iarna si eu o sa ma apuc de patinaj artistic pe patru roti) plus stricatul jocului de-a fata ascunselea = fac 300 de RON.
Tuesday, November 18, 2008
Banuti pentru ghiseiste
Iubesc ghiseistele de la banci. Le-as aseza pe toate pe rafturile bibliotecii pe post de bibelouri de portelan.
E una la BCR care imi mananca sufletul in fiecare luna. Are trei fire de par rosii de la zeama de frunze de nuci, niste ochi galbejiti si inrositi de la fumul de mancare arsa pe aragaz si niste degete ascutite cu unghii intoarse ca la vultur. De fiecare data cand ma vede incepe sa isi muste buzele subtiri si sa ma priveasca cu ura sincera. Nu imi dau seama de ce ma uraste. Am urmarit-o, cu alti oameni se poarta frumos, doar ridica tonul la ei.
O mai am pe aia de la Transilvania. Asta e de o tinerete vesnica, blonda cu ochi albastri. Si cu o fata de ai impresia ca vrea sa iti tatueze cu unghiile rosii transilvania intr-o inimioara pe antebrat. “Hai, ce vreti?”
Si ajung la iubirea vietii mele, care sunt doua, dar impreuna fac cat o iubire adevarata: ghiseistele de la Raiffeisen. Era intr-o sambata, mami afacerista si combinatoarea sefa, avea de schimbat niste lei in euro si dolari. Nu ma intrebati ce si cum, ptr ca nu imi complic mintea cu afacerile lu’ mama. Tot ce pot sa va spun, e ca dupa vreo 15 minute in care mama si ghiseista au discutat, mama se tezeste ca are lipsa 900 de ron. Si incepe circul. Cum nu asistasem la aritmetica lor, nu ma puteam baga direct, asa ca le-am lasat sa se discute. Ghiseista o grasa mare si umflata imbracata in tricou crosetat cu gaurele, de i se vedea sutienul bej, ridica tonul la mami intr-o fericire. Stati linistiti, ca nici mami nu e dusa la biserica si stie sa tipe. Daca nu ma credeti il puteti intreba pe vecinul din coltul strazii. Eu lipita de perete ma amuzam cu Grasu.
Cand se trezeste o donsoara cu lipsa de hormoni sa se ridice de la birouasul ei curat si sa se duca la mami sa ii spuna sa iasa afara din banca, ca pe ea o doare capul. Aici, am simtit nevoia sa imi apar mama. M-am bagat intre ea si mama si i-am expicat domnisoarei ca sa isi vada de treaba ca mama are de socotit cu colega ei si nu cu ea. La care idioata, isi arunca pleata neagra in aer, intoarce spre mine doi ochi plini de tus si imi zice: “dupa ce ca muncim pentru voi atatea ore, mai aveti tupeul sa faceti scandal”. Furie oarba. Pai, cum adica tanti muncesti pentru mine? Esti angajata mea? Iti platesc eu salariul? Cum sunt isterica am inceput sa tip: “Daca zici ca muncesti pentru mine, te rog treci la colt sa iti arunc niste banuti. Si lasa ciocul mai mic!”
Domisoara cu durere de cap, a schimbat cinci culori de piele, mai ceva ca un cameleon: galben, rosu, verde, albastru si un vinetiu ciudat, a facut dreapta imprejur si s-a dus sa ma raporteze la doamna directoare.
E una la BCR care imi mananca sufletul in fiecare luna. Are trei fire de par rosii de la zeama de frunze de nuci, niste ochi galbejiti si inrositi de la fumul de mancare arsa pe aragaz si niste degete ascutite cu unghii intoarse ca la vultur. De fiecare data cand ma vede incepe sa isi muste buzele subtiri si sa ma priveasca cu ura sincera. Nu imi dau seama de ce ma uraste. Am urmarit-o, cu alti oameni se poarta frumos, doar ridica tonul la ei.
O mai am pe aia de la Transilvania. Asta e de o tinerete vesnica, blonda cu ochi albastri. Si cu o fata de ai impresia ca vrea sa iti tatueze cu unghiile rosii transilvania intr-o inimioara pe antebrat. “Hai, ce vreti?”
Si ajung la iubirea vietii mele, care sunt doua, dar impreuna fac cat o iubire adevarata: ghiseistele de la Raiffeisen. Era intr-o sambata, mami afacerista si combinatoarea sefa, avea de schimbat niste lei in euro si dolari. Nu ma intrebati ce si cum, ptr ca nu imi complic mintea cu afacerile lu’ mama. Tot ce pot sa va spun, e ca dupa vreo 15 minute in care mama si ghiseista au discutat, mama se tezeste ca are lipsa 900 de ron. Si incepe circul. Cum nu asistasem la aritmetica lor, nu ma puteam baga direct, asa ca le-am lasat sa se discute. Ghiseista o grasa mare si umflata imbracata in tricou crosetat cu gaurele, de i se vedea sutienul bej, ridica tonul la mami intr-o fericire. Stati linistiti, ca nici mami nu e dusa la biserica si stie sa tipe. Daca nu ma credeti il puteti intreba pe vecinul din coltul strazii. Eu lipita de perete ma amuzam cu Grasu.
Cand se trezeste o donsoara cu lipsa de hormoni sa se ridice de la birouasul ei curat si sa se duca la mami sa ii spuna sa iasa afara din banca, ca pe ea o doare capul. Aici, am simtit nevoia sa imi apar mama. M-am bagat intre ea si mama si i-am expicat domnisoarei ca sa isi vada de treaba ca mama are de socotit cu colega ei si nu cu ea. La care idioata, isi arunca pleata neagra in aer, intoarce spre mine doi ochi plini de tus si imi zice: “dupa ce ca muncim pentru voi atatea ore, mai aveti tupeul sa faceti scandal”. Furie oarba. Pai, cum adica tanti muncesti pentru mine? Esti angajata mea? Iti platesc eu salariul? Cum sunt isterica am inceput sa tip: “Daca zici ca muncesti pentru mine, te rog treci la colt sa iti arunc niste banuti. Si lasa ciocul mai mic!”
Domisoara cu durere de cap, a schimbat cinci culori de piele, mai ceva ca un cameleon: galben, rosu, verde, albastru si un vinetiu ciudat, a facut dreapta imprejur si s-a dus sa ma raporteze la doamna directoare.
Monday, November 17, 2008
Confuzie: bunatate=prostie
In ultimii ani m-am tot lovit de o chestie. Prima oara am fost eu de vina, a doua oara am inceput sa am dubii, au mai fost si a treia, si a patra. Acum la a cincea sunt convinsa: bunatate=prostie.
Sunt ceva mai grea de cap in anumite situatii, sau poate doar am o incapatanare specifica taurilor, nu vreau sa pricep si pace. Cu toate ca mi s-a spus: Esti proasta de buna. Sunshine mi-a tipat de mii de ori asta. My precious sa nu mai zic. Nu am prea vrut sa inteleg.
Eu sunt un om bun. Iert foarte usor, trec rapid si fara durere peste anumite situatii create de oameni. Nu ma invinetesc atat de usor pe cat ar fi cazul.
Nu ma razbun. Si iert.
Din pacate, nu uit. Dar m-am dresat in asa fel sa ascund adanc in colturile mintii lucrurile urate, incat pot fi catalogate ca si uitate.
Dar, ma deranjeaza aceasta confuzie.
Am incercat sa dau cu copy/paste definitia din dex ptr bun, dar.... este extrem de lunga, asa ca va dau linkul aici, si am sa mentin doar doua chestii care mi s-au parut interesante: BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. Adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii;
Treaba cu prostia e mult mai simpla: PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede uşor; (om) naiv, credul. ♢ Expr. A-şi găsi prostul = a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s.m. şi f. (Înv. şi pop.) (Persoană) fără ştiinţă de carte; (om) neînvăţat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiţie socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaş fără grad; soldat. 4. Adj. Obişnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este aşa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcţional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situaţii, ştiri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ♢
Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jigneşte. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneaţă sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.
Trebuie sa ai putina minte, putina, ca sa iti dai seama de aceasta diferenta. As fi tentata sa spun ca prosti sunt cei care fac aceasta confuzie, si as incerca sa le explic unde sta diferenta, dar, cred ca nu ar avea rost. Aceasta confuzie nu se face din prostie, sau pentru ca nu se conosc diferentele dintre cele doua cuvinte, toata problema pleaca de la oamenii din jur.
Nu mai sunt oameni buni. Nu mai este bunatate. Iar prostia e in floare.
Toata lumea incearca sa te pacaleasca, si trebuie sa stai mereu cu garda sus. Atunci nu mai ai timp sa fii bun. Sau refuzi sa mai faci lucruri din bunatate pentru ca nu esti rasplatit. Pentru ca in schimbul lor primesti injuraturi, si inselatorii, si minciuni, si ... ti-se face greata, de la atata carne, si iti dai seama ca esti in post, si vrei si tu niste legume.
Si, la ce buna atata bunatate? Ca doar nu candidezi pentru senat/parlament! Nu esti nici Raduleasca, nici Zana!
Sunt ceva mai grea de cap in anumite situatii, sau poate doar am o incapatanare specifica taurilor, nu vreau sa pricep si pace. Cu toate ca mi s-a spus: Esti proasta de buna. Sunshine mi-a tipat de mii de ori asta. My precious sa nu mai zic. Nu am prea vrut sa inteleg.
Eu sunt un om bun. Iert foarte usor, trec rapid si fara durere peste anumite situatii create de oameni. Nu ma invinetesc atat de usor pe cat ar fi cazul.
Nu ma razbun. Si iert.
Din pacate, nu uit. Dar m-am dresat in asa fel sa ascund adanc in colturile mintii lucrurile urate, incat pot fi catalogate ca si uitate.
Dar, ma deranjeaza aceasta confuzie.
Am incercat sa dau cu copy/paste definitia din dex ptr bun, dar.... este extrem de lunga, asa ca va dau linkul aici, si am sa mentin doar doua chestii care mi s-au parut interesante: BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. Adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii;
Treaba cu prostia e mult mai simpla: PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede uşor; (om) naiv, credul. ♢ Expr. A-şi găsi prostul = a-şi găsi omul pe care să-l poată înşela uşor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s.m. şi f. (Înv. şi pop.) (Persoană) fără ştiinţă de carte; (om) neînvăţat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiţie socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaş fără grad; soldat. 4. Adj. Obişnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este aşa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcţional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situaţii, ştiri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ♢
Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jigneşte. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneaţă sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ.
Trebuie sa ai putina minte, putina, ca sa iti dai seama de aceasta diferenta. As fi tentata sa spun ca prosti sunt cei care fac aceasta confuzie, si as incerca sa le explic unde sta diferenta, dar, cred ca nu ar avea rost. Aceasta confuzie nu se face din prostie, sau pentru ca nu se conosc diferentele dintre cele doua cuvinte, toata problema pleaca de la oamenii din jur.
Nu mai sunt oameni buni. Nu mai este bunatate. Iar prostia e in floare.
Toata lumea incearca sa te pacaleasca, si trebuie sa stai mereu cu garda sus. Atunci nu mai ai timp sa fii bun. Sau refuzi sa mai faci lucruri din bunatate pentru ca nu esti rasplatit. Pentru ca in schimbul lor primesti injuraturi, si inselatorii, si minciuni, si ... ti-se face greata, de la atata carne, si iti dai seama ca esti in post, si vrei si tu niste legume.
Si, la ce buna atata bunatate? Ca doar nu candidezi pentru senat/parlament! Nu esti nici Raduleasca, nici Zana!
Wednesday, November 12, 2008
cum sa te tampesti
Am inteles, intr-un tarziu, de ce femeile sunt atat de stupide.
Ieri a trebuit sa ma fac fata frumoasa pentru un anumit eveniment.
Nu mi-a placut niciodata sa pierd prea mult timp cu chestii de genul asta. Dar, ieri am zis ca sa fac o exceptie.
Tinuta am ales-o rapid.
Mai ramaneau chestiile alea pur femeiesti: mers la manichiura, cosmetica, coafor.
Am inceput dis de dimineata la 10.
Manichiura:
10 minute sa se hotarasca femeia cu ce anume sa imi stearga oja de pe unghii.
“dar de ce folositi o culoare atat de inchisa, dar de ce nu va lasati unghiile mai lungi, dar de ce nu vreti sa va puneti unghii false, din alea cu gel care se intretin foarte bine, dar de ce nu aveti o crema speciala de maini, o sa aveti pielea urata pe maini cand veti fi mai batrana. dar de ce va taiati cuticulele, dar de ce nu folositi gelul special de cuticule.”
Toate astea de la o donsoara de 20 de anisori, cu ochi caprui si subliniati cu negru, cu un par nergu ca pana corbului, si cu niste unghii de 6 cm desenate si pictate de parca asistam la o expozitie de pictura in miniatura.
Se apuca de muncit vociferand: “nu veniti des, se vede, uite ce unghii tari aveti, asta inseamna ca sunt sanatoase, aveti niste pete albe pe ele, lipsa de calciu, nu mancati branzeturi? ar trebui sa mancati. va pot recomanda un nutritionist bun. vi-le fac roz.”
HOOOOOOOO!
Sa ramanem la un rosu inchis, e mai bine. Sau, si mai bine, hai sa le facem negre.
In momentul ala mi-a aruncat o privire ucigatoare, am zis ca imi baga forfecuta in beregata. A luat in sila oja si a inceput sa imi vopseasca unghiile mormaind cuvinte intelese numai de ea. 35 de minute in total. La care mai adaugam 15 minute in care am stat cu degetele bine labartate ca sa nu “stricati munca pe care am depus-o”
Mergem la cosmetica
“Ce fel de ten aveti, ce fel de produse folositi, cat de des va demachiati, cat de des va faceti masca?”
Aici am fost facuta praf si pulbere: sunt o indolenta si o nesimtita, nu ma intereseaza bunastarea tenului meu, il sufoc cu fumul de tigara si il las in bataia vantului. “Dar cu toate astea, aratati bine ptr 25 de ani.”
Mars, ca nu am decat 28 juma.
40 de minute intinsa pe o masa ca la doctor, cu o tanti, cu respiratie parfumata aplecata pe fata mea. Sa revin in trei zile ca sa nu regret.
Greu. Va jur ca e greu.
Mergem la coafor.
“Vai , ce culoare aveti. Da cine v-a vopsit?”
Deja rusinata: eu.
Doua sprancene pensate de regina sprancenelor se ridica.
“Daaaaaaa, asa fac unele femei, se cred mai inteligente, stati jos.”
Sa alegem culoarea. Vreau saten deschis cu irizatii de rosii.
“Se poarta blondul”
Nu, un, nu, saten cu irizatii rosii.
Se mai uita de doua ori urat la mine, da sa aleaga tot ce vrea ea, ii dau peste mana si aleg ce vreau eu.
Si incepe munca.
Vopsit, stat si uitat pe reviste triste pline de toale rujuri si creme de ... pantofi.
Spalat. Aici a fost bine, mi-a facut masaj, mai ca as fi adormit.
Vopsit din nou.
Rasfoit aceleasi reviste triste.
Spalat.
“Va fac coc”.
Coc sa ii faci lui ma-ta, mie imi faci bucle.
“Va pun bigudiuri”
Ma-ta, din nou.
Incepusem sa numar minutele, m-am plictisit, am numarat gaurelele din oglinda, am numarat tepii de la o perie rara, 70 erau. Am admirat toate fixativele, spumele si alte minuntatii pe care tantii le intinsese la oglinda. Intr-un final, incepe sa fasaie fixativ si apoi ceva ce dadea luciu.
Am iesit ametita.
Am terminat pe la un 5.
Cand am ajuns la eveniment, eram atat de obosita ca si dupa trei cafele tot visam la patul meu de acasa.
Abia acum realizez cat de grea e viata unei femei ocupate. Bai, innebunesti sa stai atatea ore intr-un loc de genul asta. Obosesti stand. Ca, de facut, nu am facut nimic, nu am alergat, nu am gandit, nimic. Si ma simteam de parca am batut de trei ori bucurestiul in lung si in lat, si am vorbit cu cinci mii cinci sute de oameni.
Te tampesti.
Ieri a trebuit sa ma fac fata frumoasa pentru un anumit eveniment.
Nu mi-a placut niciodata sa pierd prea mult timp cu chestii de genul asta. Dar, ieri am zis ca sa fac o exceptie.
Tinuta am ales-o rapid.
Mai ramaneau chestiile alea pur femeiesti: mers la manichiura, cosmetica, coafor.
Am inceput dis de dimineata la 10.
Manichiura:
10 minute sa se hotarasca femeia cu ce anume sa imi stearga oja de pe unghii.
“dar de ce folositi o culoare atat de inchisa, dar de ce nu va lasati unghiile mai lungi, dar de ce nu vreti sa va puneti unghii false, din alea cu gel care se intretin foarte bine, dar de ce nu aveti o crema speciala de maini, o sa aveti pielea urata pe maini cand veti fi mai batrana. dar de ce va taiati cuticulele, dar de ce nu folositi gelul special de cuticule.”
Toate astea de la o donsoara de 20 de anisori, cu ochi caprui si subliniati cu negru, cu un par nergu ca pana corbului, si cu niste unghii de 6 cm desenate si pictate de parca asistam la o expozitie de pictura in miniatura.
Se apuca de muncit vociferand: “nu veniti des, se vede, uite ce unghii tari aveti, asta inseamna ca sunt sanatoase, aveti niste pete albe pe ele, lipsa de calciu, nu mancati branzeturi? ar trebui sa mancati. va pot recomanda un nutritionist bun. vi-le fac roz.”
HOOOOOOOO!
Sa ramanem la un rosu inchis, e mai bine. Sau, si mai bine, hai sa le facem negre.
In momentul ala mi-a aruncat o privire ucigatoare, am zis ca imi baga forfecuta in beregata. A luat in sila oja si a inceput sa imi vopseasca unghiile mormaind cuvinte intelese numai de ea. 35 de minute in total. La care mai adaugam 15 minute in care am stat cu degetele bine labartate ca sa nu “stricati munca pe care am depus-o”
Mergem la cosmetica
“Ce fel de ten aveti, ce fel de produse folositi, cat de des va demachiati, cat de des va faceti masca?”
Aici am fost facuta praf si pulbere: sunt o indolenta si o nesimtita, nu ma intereseaza bunastarea tenului meu, il sufoc cu fumul de tigara si il las in bataia vantului. “Dar cu toate astea, aratati bine ptr 25 de ani.”
Mars, ca nu am decat 28 juma.
40 de minute intinsa pe o masa ca la doctor, cu o tanti, cu respiratie parfumata aplecata pe fata mea. Sa revin in trei zile ca sa nu regret.
Greu. Va jur ca e greu.
Mergem la coafor.
“Vai , ce culoare aveti. Da cine v-a vopsit?”
Deja rusinata: eu.
Doua sprancene pensate de regina sprancenelor se ridica.
“Daaaaaaa, asa fac unele femei, se cred mai inteligente, stati jos.”
Sa alegem culoarea. Vreau saten deschis cu irizatii de rosii.
“Se poarta blondul”
Nu, un, nu, saten cu irizatii rosii.
Se mai uita de doua ori urat la mine, da sa aleaga tot ce vrea ea, ii dau peste mana si aleg ce vreau eu.
Si incepe munca.
Vopsit, stat si uitat pe reviste triste pline de toale rujuri si creme de ... pantofi.
Spalat. Aici a fost bine, mi-a facut masaj, mai ca as fi adormit.
Vopsit din nou.
Rasfoit aceleasi reviste triste.
Spalat.
“Va fac coc”.
Coc sa ii faci lui ma-ta, mie imi faci bucle.
“Va pun bigudiuri”
Ma-ta, din nou.
Incepusem sa numar minutele, m-am plictisit, am numarat gaurelele din oglinda, am numarat tepii de la o perie rara, 70 erau. Am admirat toate fixativele, spumele si alte minuntatii pe care tantii le intinsese la oglinda. Intr-un final, incepe sa fasaie fixativ si apoi ceva ce dadea luciu.
Am iesit ametita.
Am terminat pe la un 5.
Cand am ajuns la eveniment, eram atat de obosita ca si dupa trei cafele tot visam la patul meu de acasa.
Abia acum realizez cat de grea e viata unei femei ocupate. Bai, innebunesti sa stai atatea ore intr-un loc de genul asta. Obosesti stand. Ca, de facut, nu am facut nimic, nu am alergat, nu am gandit, nimic. Si ma simteam de parca am batut de trei ori bucurestiul in lung si in lat, si am vorbit cu cinci mii cinci sute de oameni.
Te tampesti.
Sunday, November 09, 2008
stralucire politica
Cum sa te plimbi ranga prin campanie electorala.
Mai mult intamplator, decat voit, am ajuns intr-un loc care are o mare legatura cu o campanie electorala. Logic, locul respectiv apartine unui anume avocat, dar, fiind camapanie, s-a transformat in sediul nu stiu carui partid care are un “P” si un “C”, si in care sediu nu gasesti decat oameni cu legaturi cu “P” si “S” si “D”. Nu-i nimic, dupa un search pe google, am gasit explicatia: sunt impreuna.
Cum politica dauneaza grav sanatatii mele, am deschis un ochi si am vazut:
Intr-un asemnea loc, care acum este sediul central pentru colegiul nu stiu care, se perinda 3 soiuri de oameni:
In primul rand avem stundentii.
Ei sunt carausii, aduc, duc, zambesc, impart, (nu cifre), etc. Sunt tineri, doritori si saritori, car. Mai castiga un banut (am auzit ca se dau cam 40 ron/zi).
Apoi avem, grave probleme: pensionarii.
Astia citesc ziare multe, comenteaza de trei ori mai mult decat toate caracterele citite in ziare, au sfaturi pentru toata lumea si nu se sfiesc sa le ofere, ar alerga ei, dar... tu stii cum s-a intamplat in 1994, la alegeri? Nu stii, e hai in pas de alergare inainte, ca mai ai multe de invatat. Si lasa telecomanda.
Eeeehhh, dragii mei si ne lovim acum de numarul trei.
Tantiile si nenii doritori de afirmare.
Cu astia avem o poveste.
Ea: bluza neagra cu dungi albe si maro, frumos intinsa peste burtica nu foarte mare, blugii sunt de firma, se vede o jumatate de G iesind timid de sub bluza neagra cu dungi albe si maro. Blugii sunt bine infipti in cizme, care cizme sunt asa: de lac lacuit (aici ar trebui sa intelegeti ca stralucesc, nu lucesc), sunt modelul acela care ar trebui sa urce peste genunchi pana la jumatatea coapsei, dar ele se opresc la genunchi, pe fiecare parte exterioara sunt capsate cate doua litere si un semn: D&G. Literele si semnul sunt dintr-un plastic vopsit cu o mare maiestrie, pentru ca bat intr-un auriu murdar, spre cacaniu. Senzational. Va spun.
El: grizonat, jmechereste imbracat intr-o camasa de o culoare pe care nu am reusit sa o retin, cu gulerul ridicat, blugi albastru inchis bine de tot, o atitudine de elvis in mizerie, toate asortate cu o geaca scurta, pana la talia ingrosata de burta ce a venit o data cu varsta. Am sa revin asupra gecii, m-a fascinat la fel de tare ca cizmele ei. (cacofonia e de la ei) Geaca era din aceeasi zona, identica, cu cizmele, aceeasi stralucire orbioare, aceeasi culoare stupida si idioata, si stralucea rau de tot. Nu, nu avea literele D&G, dar stralucea rau de tot. Si se fasaia de fiecare data cand el se misca. Si stralucea.
Mai mult intamplator, decat voit, am ajuns intr-un loc care are o mare legatura cu o campanie electorala. Logic, locul respectiv apartine unui anume avocat, dar, fiind camapanie, s-a transformat in sediul nu stiu carui partid care are un “P” si un “C”, si in care sediu nu gasesti decat oameni cu legaturi cu “P” si “S” si “D”. Nu-i nimic, dupa un search pe google, am gasit explicatia: sunt impreuna.
Cum politica dauneaza grav sanatatii mele, am deschis un ochi si am vazut:
Intr-un asemnea loc, care acum este sediul central pentru colegiul nu stiu care, se perinda 3 soiuri de oameni:
In primul rand avem stundentii.
Ei sunt carausii, aduc, duc, zambesc, impart, (nu cifre), etc. Sunt tineri, doritori si saritori, car. Mai castiga un banut (am auzit ca se dau cam 40 ron/zi).
Apoi avem, grave probleme: pensionarii.
Astia citesc ziare multe, comenteaza de trei ori mai mult decat toate caracterele citite in ziare, au sfaturi pentru toata lumea si nu se sfiesc sa le ofere, ar alerga ei, dar... tu stii cum s-a intamplat in 1994, la alegeri? Nu stii, e hai in pas de alergare inainte, ca mai ai multe de invatat. Si lasa telecomanda.
Eeeehhh, dragii mei si ne lovim acum de numarul trei.
Tantiile si nenii doritori de afirmare.
Cu astia avem o poveste.
Ea: bluza neagra cu dungi albe si maro, frumos intinsa peste burtica nu foarte mare, blugii sunt de firma, se vede o jumatate de G iesind timid de sub bluza neagra cu dungi albe si maro. Blugii sunt bine infipti in cizme, care cizme sunt asa: de lac lacuit (aici ar trebui sa intelegeti ca stralucesc, nu lucesc), sunt modelul acela care ar trebui sa urce peste genunchi pana la jumatatea coapsei, dar ele se opresc la genunchi, pe fiecare parte exterioara sunt capsate cate doua litere si un semn: D&G. Literele si semnul sunt dintr-un plastic vopsit cu o mare maiestrie, pentru ca bat intr-un auriu murdar, spre cacaniu. Senzational. Va spun.
El: grizonat, jmechereste imbracat intr-o camasa de o culoare pe care nu am reusit sa o retin, cu gulerul ridicat, blugi albastru inchis bine de tot, o atitudine de elvis in mizerie, toate asortate cu o geaca scurta, pana la talia ingrosata de burta ce a venit o data cu varsta. Am sa revin asupra gecii, m-a fascinat la fel de tare ca cizmele ei. (cacofonia e de la ei) Geaca era din aceeasi zona, identica, cu cizmele, aceeasi stralucire orbioare, aceeasi culoare stupida si idioata, si stralucea rau de tot. Nu, nu avea literele D&G, dar stralucea rau de tot. Si se fasaia de fiecare data cand el se misca. Si stralucea.
Sunday, November 02, 2008
am simtit iarna
aseara
am simtit-o
am simtit aerul parfumat al iernii
noptile de iarna
cand mergi pe zapada pufoasa si in linistea inghetata auzi cum fulgii ating pamantul
greul ala cald
intunericul luminat de milioane de cristale
le-am simtit aseara
am simtit-o
am simtit aerul parfumat al iernii
noptile de iarna
cand mergi pe zapada pufoasa si in linistea inghetata auzi cum fulgii ating pamantul
greul ala cald
intunericul luminat de milioane de cristale
le-am simtit aseara
Saturday, November 01, 2008
am incetat sa mai exist
Am incetat sa mai exist.
Nu mai am nimic care sa ateste ca eu sunt eu.
Am iesit saptamana trecuta prin vreo doua-trei cluburi: am inceput lejer cu Planters, am ajuns in Expirat, am mai trecut printr-o chestie dubioasa, si am sfarsit in B52.
M-am trezit de dimineata fara nici un fel de acte.
Mi-am pierdut portofelul.
Aveam un portofel alb cu doi fluturasi desenati pe el, nu il mai am. Nu aveam nici 1 ban in el, in schimb o tona de acte: buletin, carnet de conducere, talonul si asigurarea de la masina, vreo 5 carduri de reduceri de la diferite farmacii, si trei carduri pe care ar fi trebuit sa existe bani.
Buletinul si talonul sunt singurele lucruri dupa care imi pare rau cu adevarat. Adica, astea s-au pierdut chiar degeaba.
Sa va explic: permisul imi expira in luna ianuarie, deci, in decembrie trebuia oricum sa il schimb, acum il schimb in noiembrie, nu-i bai. Asigurarea de la masina expira si ea pe 12 noiembrie, trebuia sa fac alta, cardurile pe care ar fi trebuit sa existe bani voroiam sa le inchid din doua motive: nu aveau bani pe ele si trebuia sa platesc suma aia nenorocita de intretinere de card. Iar, cardurile de reduceri... astia de la farmacii iti fac oricand altele. Deci, pierderea nu e atat de mare.
In plus, pot sa ma laud ca nu exist.
Nu mai am nimic care sa ateste ca eu sunt eu.
Am iesit saptamana trecuta prin vreo doua-trei cluburi: am inceput lejer cu Planters, am ajuns in Expirat, am mai trecut printr-o chestie dubioasa, si am sfarsit in B52.
M-am trezit de dimineata fara nici un fel de acte.
Mi-am pierdut portofelul.
Aveam un portofel alb cu doi fluturasi desenati pe el, nu il mai am. Nu aveam nici 1 ban in el, in schimb o tona de acte: buletin, carnet de conducere, talonul si asigurarea de la masina, vreo 5 carduri de reduceri de la diferite farmacii, si trei carduri pe care ar fi trebuit sa existe bani.
Buletinul si talonul sunt singurele lucruri dupa care imi pare rau cu adevarat. Adica, astea s-au pierdut chiar degeaba.
Sa va explic: permisul imi expira in luna ianuarie, deci, in decembrie trebuia oricum sa il schimb, acum il schimb in noiembrie, nu-i bai. Asigurarea de la masina expira si ea pe 12 noiembrie, trebuia sa fac alta, cardurile pe care ar fi trebuit sa existe bani voroiam sa le inchid din doua motive: nu aveau bani pe ele si trebuia sa platesc suma aia nenorocita de intretinere de card. Iar, cardurile de reduceri... astia de la farmacii iti fac oricand altele. Deci, pierderea nu e atat de mare.
In plus, pot sa ma laud ca nu exist.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
