Apa de ploaie ma complica, adica imi da o leapsa, care include doua lepse:
1.
Yourself: black period, I mean I wear black because I am happy
Your Spouse: aaaa, ce zici?
Your Hair: red
Your Mother: she is screaming
Your Father: has a mustache
Your Favorite Item: tobacco box, black with one fine gold line
Your Dream Last Night: don’t remember
Your Favorite Drink: long island ice tea
Your Dream Car: fiat bravo
The Room You Are In: some sort of a attic
Your Ex: just a person, a nice one
Your Fear: spiders
What You Want To Be In Ten Years: I’ll answer in 9 years and 10 months
Who You Hung Out With Last Night: I told you I don’t remember my dream
What You’re Not: relaxed
Muffins: don’t like them
One of Your Wish List Items: a camera
Time: not too late
The Last Thing You Did: washed my hands
What You Are Wearing: a green blouse, jeans and black nail varnish
Your Favorite Weather: sunny
Your Favorite Book: lol, The picture of dorian gray
The Last Thing You Ate: cookies
Your Life: funny
Your Mood: funny
Your Best Friend: nice lady
What Your Thinking About Right Now: my blog
Your Car: Gargarita
What You Are Doing At The Moment: writing, duh
Your Summer: interesting
Your Relationship Status: aaaaaaaaaaaaa, ce zici?
What Is On Your TV: haven’t got a clue
What Is The Weather Like: there is another question about the weather, somewhere around here
When Was The Last Time You Laughed: just 2 minutes ago
2.
Ce-mi place si ce detest
Jur ca nu am stiut niciodata ce sa raspund la o astfel de intrebare. Fie imi vin in minte mult prea multe lucruri care imi plac, fie pentru ca nu reusesc sa imi amintesc nimic din ceea ce imi place. Acum sunt undeva la mijloc, imi amintesc lucruri care imi plac, dar in momentul asta nu imi plac. ( ceea ce inseamna ca raspund la doua intrebari cu un singur raspuns):
teroretic imi plac dulciurile, practic am momente in care nu vreau sa aud de ele
teoretic imi place sa ma uit la filme, practic ultima oara cand am vazut un film a fost unul de groaza, Mirrors, si m-am speriat rau de tot, si nu mai vreau sa ma uit la filme.
Teoretic imi place sa ma plimb, practic acum e cam trista vremea pentru plimbat
Teoretic imi place sa conduc, practic sunt zile in care vreau sa fiu o doamna si stau in dreapta
Teoretic imi place sa beau ceai, practic m-am saturat de atata apa aromata
Teoretic imi place sa rad, practic am momente in care sunt ciufuta
Teoretic imi place sa aflu detalii despre vietile oamenilor, sa stiu tot, practic obosesc din cauza unui bagaj prea mare de informatii
teoretic imi place sa citesc, practic nu am mai citit de doua luni
teoretic imi place vinul rosu sec, practic in ultima vreme am baut numai vin alb dulce
teoretic imi place sa barfesc, practic nu am chef
teoretic imi place sa mananc branza cu fructe, practic imi e sila
teoretic imi place sa merg pe tocuri, practic imi e lene sa imi tin echilibrul
teoretic imi place sa fiu fericita, practic ador sa imi complic viata
si, cum sunt rea, nu vreau sa complic pe nimeni, cine vrea sa se complice... sa pofteasca.
Monday, October 27, 2008
Thursday, October 23, 2008
ceainarii, doua bucati bune
sunt extaziata. aduc doua completari la locuri si localuri
imi plac mult de tot ceainariile.
am descoperit-o pe cea din controceni, care este absolut minunata, e calda, primitoare, intunecoasa, bei ceaiul la lumina lumanarilor, e recomandat sa nu vorbesti tare pentru ca se strica aerul din jurul tau, e dementiala. se numeste chiar asa ceainaria cotroceni si este pe Str. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu nr. 25 (chiar vis a vis de basescu, la subsolul unei case), are niste sortimente de ceaiuri foarte ok. Amicul meu, Mihai, a baut, insa, unul foarte dubios, unul afumat, care are miros si si gust de sunculita de porc afumata si prajita. mie mi-a cam intors stomacul pe dos, dar... e o chestie de incercat. si daca vrei poti sa rontai linistit si turta dulce. bun. dar, din pacate, acolo nu poti sa fumezi.
aseara am fost si am baut ceaiul la ramayana cafe (Str. Baldovin Pârcălabul, nr.11 – langa ministerul Transporturilor). india here i come. am facut poze. arata mult prea bine. de recomandat ceaiul first love, nu il mai aveau aseara, dar mi-a fost recomandat. asa ca il recomand si eu cu placere. ceaiurile sunt aduse special din india, am aflat ca patroana are si tot soiul de discutii cu diferiti baieti de la vama, pentru ca trebuie sa ai anumite autorizatii (!!!) pentru a introduce in tara anumite ceaiuri. parerea mea e ca merita sa savurati un ceai bun intr-o atmosfera exotica. alaturi de ceai primesti bezele si pricomigdale. sunt bune rau de tot. aici se fumeaza.
imi plac mult de tot ceainariile.
am descoperit-o pe cea din controceni, care este absolut minunata, e calda, primitoare, intunecoasa, bei ceaiul la lumina lumanarilor, e recomandat sa nu vorbesti tare pentru ca se strica aerul din jurul tau, e dementiala. se numeste chiar asa ceainaria cotroceni si este pe Str. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu nr. 25 (chiar vis a vis de basescu, la subsolul unei case), are niste sortimente de ceaiuri foarte ok. Amicul meu, Mihai, a baut, insa, unul foarte dubios, unul afumat, care are miros si si gust de sunculita de porc afumata si prajita. mie mi-a cam intors stomacul pe dos, dar... e o chestie de incercat. si daca vrei poti sa rontai linistit si turta dulce. bun. dar, din pacate, acolo nu poti sa fumezi.
aseara am fost si am baut ceaiul la ramayana cafe (Str. Baldovin Pârcălabul, nr.11 – langa ministerul Transporturilor). india here i come. am facut poze. arata mult prea bine. de recomandat ceaiul first love, nu il mai aveau aseara, dar mi-a fost recomandat. asa ca il recomand si eu cu placere. ceaiurile sunt aduse special din india, am aflat ca patroana are si tot soiul de discutii cu diferiti baieti de la vama, pentru ca trebuie sa ai anumite autorizatii (!!!) pentru a introduce in tara anumite ceaiuri. parerea mea e ca merita sa savurati un ceai bun intr-o atmosfera exotica. alaturi de ceai primesti bezele si pricomigdale. sunt bune rau de tot. aici se fumeaza.
Wednesday, October 22, 2008
eu nu ma mai joc
Atunci cand vrei sa te imbeti manga ai mai multe posibilitati.
Te incui in casa cu cinci sticle de orice fel de alcool vrei (eu va recomand un vin rosu sec sau vodka), iei un pahar care sa te atraga vizual (pentru ca va trebui sa il saruti de multe ori) si incepi sa iti torni alcoolul pe gat. Eventual, daca esti prea trist, poti sa bagi si ceva muzica de taiat venele sau un rock bun, tare si vechi. In functie de organismul tau, intr-o ora jumatate esti beat pulbere. Si incepi sa te intrebi de ce alcool se scrie cu doi “oo” si nu cu trei, sau de ce stai si bei singur ca fraierul, si te pui pe bocit si adormi. Somn usor. Te rog, ai grija de dimineata sa nu consumi apa plata sau minerala, te vei imbata la loc. Trage sticla de suc de portocale langa perna.
Iti iei toti prietenii, mergeti intr-un bar si combinati vodka cu tequila, cu vodka, cu nitel absint, si ceva bere, dansati intre voi sau dansati cu strainii, betia este garantata, la fel si durerea de cap de a doua zi.
Iti iei cel mai bun amic si beti in nestire tot ce prindeti in casa sau in bar, pana nu mai stiti pe care dintre cele doua usi de la intrare se iese.
Si derivatele. Betia de suparare, betia de fericire, betia de dragul betiei.
Toate au in comun un lucru: simtit cand bei. Simti cand iei prima gura de alcool, simti cum s-a terminat paharul si mai vrei, simti cum consumi fiecare picatura de alcool. Simti paharul plin, simti paharul jumatate gol. Traiesti niste clipe, pe care chair daca nu le contorizezi la fiecare secunda, per total le recunosti.
Niste baieti de la microsoft au invetat o chestie, ca o placa, cu o chestie, ca un pahar, care iti inregistreza exact cand vei termina de baut alcoolul din pahar alertand chelnerii care se vor grabi sa iti umple paharul. De ce toate astea? Ca sa te imbeti mai repede.
La suprafata pare o chestie foarte buna. Te duci la sigur.
Dar pierzi multe chestii misto. Pierzi nervii draguti ca nu vine mai repede nenorocita aia de chelnerita. Pierzi placerea de a sorbi ultima picatura, pentru noroc bineinteles. Pierzi placerea de a spune: Inca unu’ la baiatu’!
S-a inventat masina de orgasm: vrei orgasm - apesi pe buton si ai orgasm!!!
S-a futut toata placerea.
Te incui in casa cu cinci sticle de orice fel de alcool vrei (eu va recomand un vin rosu sec sau vodka), iei un pahar care sa te atraga vizual (pentru ca va trebui sa il saruti de multe ori) si incepi sa iti torni alcoolul pe gat. Eventual, daca esti prea trist, poti sa bagi si ceva muzica de taiat venele sau un rock bun, tare si vechi. In functie de organismul tau, intr-o ora jumatate esti beat pulbere. Si incepi sa te intrebi de ce alcool se scrie cu doi “oo” si nu cu trei, sau de ce stai si bei singur ca fraierul, si te pui pe bocit si adormi. Somn usor. Te rog, ai grija de dimineata sa nu consumi apa plata sau minerala, te vei imbata la loc. Trage sticla de suc de portocale langa perna.
Iti iei toti prietenii, mergeti intr-un bar si combinati vodka cu tequila, cu vodka, cu nitel absint, si ceva bere, dansati intre voi sau dansati cu strainii, betia este garantata, la fel si durerea de cap de a doua zi.
Iti iei cel mai bun amic si beti in nestire tot ce prindeti in casa sau in bar, pana nu mai stiti pe care dintre cele doua usi de la intrare se iese.
Si derivatele. Betia de suparare, betia de fericire, betia de dragul betiei.
Toate au in comun un lucru: simtit cand bei. Simti cand iei prima gura de alcool, simti cum s-a terminat paharul si mai vrei, simti cum consumi fiecare picatura de alcool. Simti paharul plin, simti paharul jumatate gol. Traiesti niste clipe, pe care chair daca nu le contorizezi la fiecare secunda, per total le recunosti.
Niste baieti de la microsoft au invetat o chestie, ca o placa, cu o chestie, ca un pahar, care iti inregistreza exact cand vei termina de baut alcoolul din pahar alertand chelnerii care se vor grabi sa iti umple paharul. De ce toate astea? Ca sa te imbeti mai repede.
La suprafata pare o chestie foarte buna. Te duci la sigur.
Dar pierzi multe chestii misto. Pierzi nervii draguti ca nu vine mai repede nenorocita aia de chelnerita. Pierzi placerea de a sorbi ultima picatura, pentru noroc bineinteles. Pierzi placerea de a spune: Inca unu’ la baiatu’!
S-a inventat masina de orgasm: vrei orgasm - apesi pe buton si ai orgasm!!!
S-a futut toata placerea.
Tuesday, October 21, 2008
Back to Black Anniversary edition!
Un an de My Grandma’s Backyard – 25 octombrie
Loc: Muzeul (Clubul) Ţăranului Român
Program: 14.00- 20.00
Invitat de onoare: Yvan The Face Hunter
After fair party: Ramayana Café (Str. Baldovin Pârcălabul, nr.11 – langa ministerul Transporturilor)
Primul şi cel mai important târg de vintage and self-made fashion aniversează un an de existenţă. De la prima ediţie din 28 octombrie 2007 şi pana acum, MGB a dat naştere unui adevărat fenomen de fashion în Bucureşti şi in tara. Cu fiecare ediţie, numărul de participanţi şi invitaţi a crescut, unul dintre cele mai importante rezultate fiind promovarea şi lansarea de tineri designeri, care în prezent se bucură de un real succes.
Ediţia aniversară îşi propune să sărbătorească un an de reuşite şi să dea tonul pentru ediţiile ce urmează: o abordare matură a fenomenului ce s-a conturat în mare măsură datorită MGB. Asumându-ne această responsabilitate, ediţia Black to Black MGB va aduce în prin plan designeri în adevăratul sens al cuvântului şi profesionişti cu istorie în acest domeniu. Astfel, numărul de participanţi va fi de 25, punand accent mai mult pe calitate decat pe cantitate. Coloana sonoră va fi asigurată de către Dj. Vasile, legendarul DJ al Romaniei.
Ţinuta obligatorie va fi, aşa cum spune şi numele ediţiei, Black - culoare primordială în fashion datorită eleganţei şi calităţii sale unice de a putea fi mereu re-inventată. În plus, negru se potriveşte cel mai bine cu culoarea covorului roşu pe care vor fi întâmpinaţi invitaţii. Surprizele se vor ţine în lanţ, însă toate vor avea ca finalitate crearea unui eveniment în care invitaţii să se simtă în centrul atenţei, ca veritabile vedete. În acest sens, invitatul de onoare al ediţie va fi Yvan The Face Hunter din Londra, unul dintre cei mai cunoscuti fotografi şi colecţionari de streetstyle din lume. După ce a făcut ocolul celor mai importante capitale mondiale ale modei, Yvan îşi îndreaptă obiectivul către Bucureşti, respectiv asupra My Grandma’s Backyard, locul în care se află cea mai mare concentraţie de subiecţi demni de colecţia lui.
Black to Black va fi prima ediţie cu program adecvat de weekend: 14.00- 20.00 şi cu after fair party ce va avea loc la Ramayana Café (www.ramayana.ro), unde surprizele vor continua. Alte noutăţi prezente la această ediţie a târgului sunt chiar flyere-ele ce anunţă evenimentul , realizate prin tehnica lenticulară (imagini cu efecte tridimensionale) – ele în sine o inovaţie în domeniul promovării, precum şi pungile personalizate MGB, care permit invitaţiilor să facă cumpărături cu stil.
Despre My Grandma’s Backyard
MGB este primul şi cel mai important târg de haine, accesorii şi obiecte vintage, self made din România. După un an de existenţă şi cinci ediţii la activ, MGB poate spune că a participat la promovarea unui nou stil şi a unei noi abordări a modei, precum şi a designerilor ce îl reprezintă. Printre numele care au participat în mod regulat la MGB se numără: George Enache, Diana Bobar, Coca Zaboloteanu, Zasha, Fandacsia, Naïve Design, Burp-never grow up, E-vintage, etc.
Fiecare ediţie a adus ceva nou, astfel încât târgul este cunoscut şi datorită inovaţiilor cu care surprinde publicul în mod permanent. În viitor, MGB se va concentra strict asupra tinerilor creatori, reprezentativi pentru avangarda modei româneşti.
Persoană de contact:
Gabriela Vlad
Organizator
E-mail: gabrielamariavlad@gmail.com
Website: www.ciudat.blogspot.com
Sunday, October 19, 2008
Si manelele se copiaza
Bai, am ajuns sa o vad si p’asta. Si manelele se copiaza.
Cum mi-am facut in aceasta toamna o placere sadica din a-mi incalca anumite principii si juraminte, am ajuns la o nunta. Nunta simpla si normala, nu cu fast si nu cu fite, ci, din contra, cu mosi si tate cu batic inflorat pe cap, cu manelisti ieftini care incercau sa-i copieze pe fratiorii lor mai celebrii, cu lautari de colt de primarie, care iti cantau din clarinet o multime de melodii, da’ toate sunau la fel, cu rochii cu paiete si pantofi cu sclipici si pietre de plastic, cu pantaloni albi de in, cu siret la brau, asortati cu pantofi, tot albi, de lac.
Frumos tare.
Restaurantul era o poezie in sine, plin de barne de lemn de mesteacan, natural si neprelucrat cu scoarta pe el, te imbia sa il vizitezi. Calcai ca un print sau printesa pe mozaic, apoi admirai trofeele de pe pereti. Si vedeai: cap de caprioara, cap de bursuc, cap de elan, cap de elefant, cap cu rat de porc mistret. Si te uitai cum toate sunt din plus. Si ramaneai inmarmurit cand ajungeai la coltii de mistret sau la coarnele de capra neagra pe cale de disparitie, si admirai cu cata maiestrie au fost turnate la fabrica de mase plastice din spate de la Obor.
Si te asezai la masa. O tinara bruneta, cu sprancene desenate cu tusul de un artist in mizerie, iti servea un campari oringi sau un uischi GiBi.
Si continua sa fie frumos.
Trupa localului iti canta la ureche, cu mii de decibeli implicati in actiune, muzica de trezit mortii. Si-o canta cu mama focului.
“Va rugam, ceva mai incet sa putem sa vorbim intre noi!”
“Nu se poate donsoara. Daca dam mai incet se inchide.”
Si da-i si lupta cu clarinetul, cu acordeonul, cu vioara. Si apoi au venit guristii. Trei la numar, doi ei si o ea. Ei tzigani, ea tziganca. Si cantau de iti venea sa tipi: Da mama cu cutitul in mine! Ea si-a schimbat tinuta de doua ori. Prima oara bluza leopard pe gat, cu fusta bej si pantofi leopard cu tocuri de 20, apoi a venit intr-o rochita mulata, tot de leopard, lunga cat sa ii acopere bucile si cu ciocate trase la masina de cusut cu lana neprelucrata.
Dupa miez de noapte, tziganca s-a retras lasand “ceva manele pe gustul invitatilor”. Si am inceput sa plang dupa un Nicolae Guta, dupa un Adi Minune, dupa un Sorinel Pustiu, dupa un Salam nu, ca are multe calorii si imi ridica colesterolul.
Si, de nu au dansat si au chiuit, si iar au dansat si iar au chiuit, de imi venea sa rup camasa dupa mine.
Multumesc Cerului, nu aveam camasa pe mine.
Cireasa dupa tort, nu a venit decat in momentul in care am cunoscut o femeie, asa la vreo 52 de ani. Care arata bine, implinita decent, cu un ten curat, si care mi-a soptit: Imi dai 70 de ani?!!
Mai baieti, va jur ca era genul care merita plimbata printre asternututi nitelus. Si va jur ca nu stie ce e ala botox sau chirurg estetician.
Ma intreb daca ii pot fura genele?
Cum mi-am facut in aceasta toamna o placere sadica din a-mi incalca anumite principii si juraminte, am ajuns la o nunta. Nunta simpla si normala, nu cu fast si nu cu fite, ci, din contra, cu mosi si tate cu batic inflorat pe cap, cu manelisti ieftini care incercau sa-i copieze pe fratiorii lor mai celebrii, cu lautari de colt de primarie, care iti cantau din clarinet o multime de melodii, da’ toate sunau la fel, cu rochii cu paiete si pantofi cu sclipici si pietre de plastic, cu pantaloni albi de in, cu siret la brau, asortati cu pantofi, tot albi, de lac.
Frumos tare.
Restaurantul era o poezie in sine, plin de barne de lemn de mesteacan, natural si neprelucrat cu scoarta pe el, te imbia sa il vizitezi. Calcai ca un print sau printesa pe mozaic, apoi admirai trofeele de pe pereti. Si vedeai: cap de caprioara, cap de bursuc, cap de elan, cap de elefant, cap cu rat de porc mistret. Si te uitai cum toate sunt din plus. Si ramaneai inmarmurit cand ajungeai la coltii de mistret sau la coarnele de capra neagra pe cale de disparitie, si admirai cu cata maiestrie au fost turnate la fabrica de mase plastice din spate de la Obor.
Si te asezai la masa. O tinara bruneta, cu sprancene desenate cu tusul de un artist in mizerie, iti servea un campari oringi sau un uischi GiBi.
Si continua sa fie frumos.
Trupa localului iti canta la ureche, cu mii de decibeli implicati in actiune, muzica de trezit mortii. Si-o canta cu mama focului.
“Va rugam, ceva mai incet sa putem sa vorbim intre noi!”
“Nu se poate donsoara. Daca dam mai incet se inchide.”
Si da-i si lupta cu clarinetul, cu acordeonul, cu vioara. Si apoi au venit guristii. Trei la numar, doi ei si o ea. Ei tzigani, ea tziganca. Si cantau de iti venea sa tipi: Da mama cu cutitul in mine! Ea si-a schimbat tinuta de doua ori. Prima oara bluza leopard pe gat, cu fusta bej si pantofi leopard cu tocuri de 20, apoi a venit intr-o rochita mulata, tot de leopard, lunga cat sa ii acopere bucile si cu ciocate trase la masina de cusut cu lana neprelucrata.
Dupa miez de noapte, tziganca s-a retras lasand “ceva manele pe gustul invitatilor”. Si am inceput sa plang dupa un Nicolae Guta, dupa un Adi Minune, dupa un Sorinel Pustiu, dupa un Salam nu, ca are multe calorii si imi ridica colesterolul.
Si, de nu au dansat si au chiuit, si iar au dansat si iar au chiuit, de imi venea sa rup camasa dupa mine.
Multumesc Cerului, nu aveam camasa pe mine.
Cireasa dupa tort, nu a venit decat in momentul in care am cunoscut o femeie, asa la vreo 52 de ani. Care arata bine, implinita decent, cu un ten curat, si care mi-a soptit: Imi dai 70 de ani?!!
Mai baieti, va jur ca era genul care merita plimbata printre asternututi nitelus. Si va jur ca nu stie ce e ala botox sau chirurg estetician.
Ma intreb daca ii pot fura genele?
Wednesday, October 15, 2008
give a smile
Am promis ca scriu un material despre saracie.
Asta se intampla acum o luna. Aproximativ.
In urma cu o saptamana am fost la o lansare UNICEF, adica Andreea Marin a revenit in tara dupa o plimbare in Africa unde a filmat si un filmulet sponsorizat. In acel filmulet ne tot arata cum traiesc oameni fericiti in saracie. O femeie de 23 de ani, cu cinci copii, dintre care doi murisera, declara ca este fericita. Si cu toate astea, dupa standardele noastre, ea traia intr-o saracie.
Primul gand care mi-a venit in minte au fost copii saraci si nevinovati care traiesc la noi in tara. Pe care ii vedem la stirile de la ora 17 sau 19 sau oricare ora buna de difuzat o oroare de stire. Copii astia cu ce sunt mai saraci decat altii? Sau poate sunt mai bogati? De ce ii ignora? Si, aici, ma refer la aceste ONG-uri sau fundatii.
De ce Andreea Marin s-a dus pana in Africa sa descopere o saracie?
Avem multi copii de care imi e mila. De care imi pare rau.
Acum trei zile la un semafor a venit si mi-a cerut niste bani. Aveam geamul deschis. Fara sa ma uit la el am apasat pe buton si mi-am aprins o tigara. Este unul.
Am zile in care dau o gramada de bani unui astfel de copil. Nu stiu cat timp raman acei bani in posesia lui. Dar o secunda zambeste.
A month ago I have promised to write an article about poverty.
Last week I was at an UNICEF event. One of our biggest stars, Andreea Marin had just come back from Africa, where she and UNICEF had tried to give just a little help. She showed a film with a 23 years old woman, whom had five kids, two of them died because of some disease, and this woman was saying that she is HAPPY. Considering our standards, she was poor. Or even less.
First thought that came to my mind were the some Romanian children that are at the same level of poverty and at the same level of innocence. They are the main news for the five o’clock news, news that are full of horrible things and are like a nightmare that never ends. I wonder, why don’t you do the goods in your own country? Why don’t you take care of your own?
Three days ago, at a street corner a child came to beg at my car window. I didn’t even look at him. Not a pick.
But than again, I have days when I give a lot of money to this kind of children. I don’t care if that money is taken away. I care about that smile.
Asta se intampla acum o luna. Aproximativ.
In urma cu o saptamana am fost la o lansare UNICEF, adica Andreea Marin a revenit in tara dupa o plimbare in Africa unde a filmat si un filmulet sponsorizat. In acel filmulet ne tot arata cum traiesc oameni fericiti in saracie. O femeie de 23 de ani, cu cinci copii, dintre care doi murisera, declara ca este fericita. Si cu toate astea, dupa standardele noastre, ea traia intr-o saracie.
Primul gand care mi-a venit in minte au fost copii saraci si nevinovati care traiesc la noi in tara. Pe care ii vedem la stirile de la ora 17 sau 19 sau oricare ora buna de difuzat o oroare de stire. Copii astia cu ce sunt mai saraci decat altii? Sau poate sunt mai bogati? De ce ii ignora? Si, aici, ma refer la aceste ONG-uri sau fundatii.
De ce Andreea Marin s-a dus pana in Africa sa descopere o saracie?
Avem multi copii de care imi e mila. De care imi pare rau.
Acum trei zile la un semafor a venit si mi-a cerut niste bani. Aveam geamul deschis. Fara sa ma uit la el am apasat pe buton si mi-am aprins o tigara. Este unul.
Am zile in care dau o gramada de bani unui astfel de copil. Nu stiu cat timp raman acei bani in posesia lui. Dar o secunda zambeste.
A month ago I have promised to write an article about poverty.
Last week I was at an UNICEF event. One of our biggest stars, Andreea Marin had just come back from Africa, where she and UNICEF had tried to give just a little help. She showed a film with a 23 years old woman, whom had five kids, two of them died because of some disease, and this woman was saying that she is HAPPY. Considering our standards, she was poor. Or even less.
First thought that came to my mind were the some Romanian children that are at the same level of poverty and at the same level of innocence. They are the main news for the five o’clock news, news that are full of horrible things and are like a nightmare that never ends. I wonder, why don’t you do the goods in your own country? Why don’t you take care of your own?
Three days ago, at a street corner a child came to beg at my car window. I didn’t even look at him. Not a pick.
But than again, I have days when I give a lot of money to this kind of children. I don’t care if that money is taken away. I care about that smile.
Saturday, October 11, 2008
Am mintit.
Am mintit.
Ma pricep la asta. Chiar stiu sa mint. Ma mint si pe mine, si o fac atat de bine incat ma cred.
Cand m-ai cunoscut aveam un mic defect, restul erau mari si vazute de toata lumea: cand ma speriam o luam la fuga. Si fugeam ca idioata fara sa ma uit in spatele meu. Era dragut si antrenant.
Acum am renuntat la fuga, poate si din cauza varstei. Sau poate pentru ca am obosit sa tot fug din fata unor lucruri misto. Din pacate sunt in contiuare o lasa. Am inlocuit fuga cu minciuna.
Te-am mintit in acea amiaza. Vreau destul de multe de la tine.
De ce te-am mintit? Ptr ca imi e frica sa cer. Imi e frica sa iti spun ce vreau de la tine. Si nu cred ca ma sperie fapul ca e posibil sa nu mi-le dai, ci... faptul ca e posbil sa le primesc.
Si vreau sa le primesc.
Ma pricep la asta. Chiar stiu sa mint. Ma mint si pe mine, si o fac atat de bine incat ma cred.
Cand m-ai cunoscut aveam un mic defect, restul erau mari si vazute de toata lumea: cand ma speriam o luam la fuga. Si fugeam ca idioata fara sa ma uit in spatele meu. Era dragut si antrenant.
Acum am renuntat la fuga, poate si din cauza varstei. Sau poate pentru ca am obosit sa tot fug din fata unor lucruri misto. Din pacate sunt in contiuare o lasa. Am inlocuit fuga cu minciuna.
Te-am mintit in acea amiaza. Vreau destul de multe de la tine.
De ce te-am mintit? Ptr ca imi e frica sa cer. Imi e frica sa iti spun ce vreau de la tine. Si nu cred ca ma sperie fapul ca e posibil sa nu mi-le dai, ci... faptul ca e posbil sa le primesc.
Si vreau sa le primesc.
Thursday, October 09, 2008
"Words are, of course, the most powerful drug used by mankind."
Rudyard Kipling
(1865-1936) English Writer of Prose, Verse
am descoperit un site, care merita pastrat.
Nu stii niciodata cand ai nevoie de un "cuvant" - bine pus acolo unde trebuie.
www.yuni.com
si ca sa citam citate celebre de la oameni si mai celebrii: (am fost subiectiva si am ales ce imi place)
Jane Austen
(1775-1817) English Novelist
I do not want people to be agreeable, as it saves me the trouble of liking them.
Rene Descartes
(1596-1650) French Philosopher, Scientist, Mathematician
The greatest minds are capable of the greatest vices as well as of the greatest virtues.
Charles Dickens
(1812-1870) English Novelist
I only ask to be free. The butterflies are free.
Georg Wilhelm Friedrich Hegel
(1770-1831) German Philosopher
It is a matter of perfect indifference where a thing originated; the only question is: 'is it true in and for itself?'
Moliere
(1622-1673) [Jean Baptiste Poquelin] French Dramatist, Actor
We always speak well when we manage to be understood.
H. G. Wells
(1866-1946) English Novelist, Historian, Sociologist
Moral indignation is jealousy with a halo.
Pablo Picasso
(1881-1973) Spanish Painter, Sculptor
It takes a very long time to become young.
etc. si multe multe altele
(1865-1936) English Writer of Prose, Verse
am descoperit un site, care merita pastrat.
Nu stii niciodata cand ai nevoie de un "cuvant" - bine pus acolo unde trebuie.
www.yuni.com
si ca sa citam citate celebre de la oameni si mai celebrii: (am fost subiectiva si am ales ce imi place)
Jane Austen
(1775-1817) English Novelist
I do not want people to be agreeable, as it saves me the trouble of liking them.
Rene Descartes
(1596-1650) French Philosopher, Scientist, Mathematician
The greatest minds are capable of the greatest vices as well as of the greatest virtues.
Charles Dickens
(1812-1870) English Novelist
I only ask to be free. The butterflies are free.
Georg Wilhelm Friedrich Hegel
(1770-1831) German Philosopher
It is a matter of perfect indifference where a thing originated; the only question is: 'is it true in and for itself?'
Moliere
(1622-1673) [Jean Baptiste Poquelin] French Dramatist, Actor
We always speak well when we manage to be understood.
H. G. Wells
(1866-1946) English Novelist, Historian, Sociologist
Moral indignation is jealousy with a halo.
Pablo Picasso
(1881-1973) Spanish Painter, Sculptor
It takes a very long time to become young.
etc. si multe multe altele
Scumpi te bag in lanturi
Masinuta mea, Gargarita (un Ford Ka fioros) e o salbaticiune molatica. Ca sa pot sa o stapanesc i-am tras niste lanturi. Respectivele lanturi sustin cheia de se baga in contact. Lanturile sunt mari si grele si mai sustin si un Giiiii man, care vine de la G-ul de la Gargarita. Ma gandisem initial sa o leg de calorifer, dar era complicat cand trebuia sa o scot la plimbare, asa ca m-am multumit cu lanturile.
Grasu, adica tata, nu a vrut sa ma creada. Ce-i drept lanturile il si incomodau de fiecare data cand imi fura Gargarita. Intr-o tentativa nereusita de a ma elibera de lanturi, s-a gandit omu’ sa imi faca CADOUUUUUU un frumos breloc ford. A agatat cheile plus Giiii manul, ghinion de nesansa. Precum cafeaua instant, asa s-a dizolvat si brelocul: Gargarita mea e o fiara ce trebuie tinuta in lanturi!
Ha ha ha ha
Scumpi e o tanara domnisoara care nu a invatat ca nu are rost sa ma complice cu tehnologia. Si intr-o noapte tarzie in care dorea nespus de mult sa imi frece creierii in vederea realizarii unui proiect ma pune sa intru pe mes. Ha, asta stim. Si apoi cosmarul.
Scumpi a mea ma pune sa ii raspund pe telefonul de messenger ( jur ca altfel nu stiu cum sa ii spun) si sa vorbim.
Ea – scumpi, da yes
Eu – scumpi, am dat yes, dar nu te aud
Ea – scumpi, fa setarile
Eu – scumpi, ce setari?
Ea – scumpi, da yes, next si iar yes.
Eu dau.
Ea – ma auzi?
Eu – .......
Ea – da drumul la sonor.
Eu – ah, si microfonul unde e?
Ea – pai nu ai casti?
Eu – pai nu am casti
Ea – inseamna ca e incorporat.
Criza de nervi la 12 noaptea.
Vreti pisoi frumosi si zgomotosi?
anais va recomanda: pisoi pentru voi
cine e interesat sa sune la nr de tel:0752.077.665.
Grasu, adica tata, nu a vrut sa ma creada. Ce-i drept lanturile il si incomodau de fiecare data cand imi fura Gargarita. Intr-o tentativa nereusita de a ma elibera de lanturi, s-a gandit omu’ sa imi faca CADOUUUUUU un frumos breloc ford. A agatat cheile plus Giiii manul, ghinion de nesansa. Precum cafeaua instant, asa s-a dizolvat si brelocul: Gargarita mea e o fiara ce trebuie tinuta in lanturi!
Ha ha ha ha
Scumpi e o tanara domnisoara care nu a invatat ca nu are rost sa ma complice cu tehnologia. Si intr-o noapte tarzie in care dorea nespus de mult sa imi frece creierii in vederea realizarii unui proiect ma pune sa intru pe mes. Ha, asta stim. Si apoi cosmarul.
Scumpi a mea ma pune sa ii raspund pe telefonul de messenger ( jur ca altfel nu stiu cum sa ii spun) si sa vorbim.
Ea – scumpi, da yes
Eu – scumpi, am dat yes, dar nu te aud
Ea – scumpi, fa setarile
Eu – scumpi, ce setari?
Ea – scumpi, da yes, next si iar yes.
Eu dau.
Ea – ma auzi?
Eu – .......
Ea – da drumul la sonor.
Eu – ah, si microfonul unde e?
Ea – pai nu ai casti?
Eu – pai nu am casti
Ea – inseamna ca e incorporat.
Criza de nervi la 12 noaptea.
Vreti pisoi frumosi si zgomotosi?
anais va recomanda: pisoi pentru voi
cine e interesat sa sune la nr de tel:0752.077.665.
Monday, October 06, 2008
aleg
Cum stim daca facem alegerea cea buna?
Cum stim daca ceea ce am ales e cel mai bun lucru din viata noastra?
Eu sunt o persoana ceva mai nesimtita, nu stau prea mult sa ma agit la alegerile pe care le fac. Aleg ceea ce imi convine. Nu ma intereseaza daca e bine sau rau, ma intereaza cel mai mult sa fac ceea ce VREAU.
Daca e bine, e bine, daca e rau, asta e, acum nu o sa mor. O sa ma descurc, cu atat mai mult cu cat asta a fost alegerea mea.
M-am uitat in ultimele luni, la alegerile din jurul meu. Alegeri care nu imi apartin si care au fost facute in urma unei gandiri.
Pot spune ca unele au fost bune, gandirea daruita rezolvarii acelei probleme s-a dovedit a fi mai mult decat utila. Alegrea nu a fost una de impuls.
Dar, pot spune si ca unele au fost gresite, si au dus la ... chestii urate si nasoale.
O poezie care imi palce mult si care ma cam ghideaza de ceva ani, e Noapte de decemvrie.
De ce sa mergem pe la umbra, de ce sa alegem ceea ce e comod si usor si racoros? De ce sa ne futem ranga viata, cand putem sa o traim dupa bunul nostru plac?
Cum facem alegerea cea buna?
Cat de mult conteaza ca alegerea sa fie cea mai buna?
Nu conteaza.
Nu cred in alegerea buna sau in alegerea proasta. Cred in alegerea mea. Eu am ales asta pentru ca eu am vrut.
Nu imi place cand ma impleticesc in ceea ce e bine sau rau, in ceea ce cred altii ca ar trebui sa fac. Eu vreau sa fac ceeea ce vreau.
Daca vreau sa imi tai venele, o fac pentru ca vreau.
Daca vreau sa imi distrug viata, o fac pentru ca vreau.
Daca vreau sa fiu fericita pentru trei ore, acele trei ore presupunand ca dupa aceea sa sufar trei saptamani, nu o sa aleg impotriva unei fericirii.
sa-i mai furam o poza lui alex
Cum stim daca ceea ce am ales e cel mai bun lucru din viata noastra?
Eu sunt o persoana ceva mai nesimtita, nu stau prea mult sa ma agit la alegerile pe care le fac. Aleg ceea ce imi convine. Nu ma intereseaza daca e bine sau rau, ma intereaza cel mai mult sa fac ceea ce VREAU.
Daca e bine, e bine, daca e rau, asta e, acum nu o sa mor. O sa ma descurc, cu atat mai mult cu cat asta a fost alegerea mea.
M-am uitat in ultimele luni, la alegerile din jurul meu. Alegeri care nu imi apartin si care au fost facute in urma unei gandiri.
Pot spune ca unele au fost bune, gandirea daruita rezolvarii acelei probleme s-a dovedit a fi mai mult decat utila. Alegrea nu a fost una de impuls.
Dar, pot spune si ca unele au fost gresite, si au dus la ... chestii urate si nasoale.
O poezie care imi palce mult si care ma cam ghideaza de ceva ani, e Noapte de decemvrie.
De ce sa mergem pe la umbra, de ce sa alegem ceea ce e comod si usor si racoros? De ce sa ne futem ranga viata, cand putem sa o traim dupa bunul nostru plac?
Cum facem alegerea cea buna?
Cat de mult conteaza ca alegerea sa fie cea mai buna?
Nu conteaza.
Nu cred in alegerea buna sau in alegerea proasta. Cred in alegerea mea. Eu am ales asta pentru ca eu am vrut.
Nu imi place cand ma impleticesc in ceea ce e bine sau rau, in ceea ce cred altii ca ar trebui sa fac. Eu vreau sa fac ceeea ce vreau.
Daca vreau sa imi tai venele, o fac pentru ca vreau.
Daca vreau sa imi distrug viata, o fac pentru ca vreau.
Daca vreau sa fiu fericita pentru trei ore, acele trei ore presupunand ca dupa aceea sa sufar trei saptamani, nu o sa aleg impotriva unei fericirii.
sa-i mai furam o poza lui alex
Thursday, October 02, 2008
Nor peste politica
Uite un lucru care mi-se pare interesant si are legatura cu politica.
Aseara, am descoperit prin intermediul lui Sorin un lucru foarte misto.
Am pornit de la blogul lui sorin tudor, care a fost invitat la o emisiune de pe TVR2 unde a vorbit de cele mai “uzate” cuvinte din discursurile partidelor neaose. Misto de vazut ce folosesc ei cel mai si cel mai des.
PDL – Romania, dezvoltare, publice, sistem, cresterea, Europa, asigurarea, etc.
PNL – Romania, national, Europa, publice
PSD-PC – Romania, vom, alianta, programe, national, PSD-PC.
Romania rulz.
Materialul integral aici.
Sorin imi arata urmatorul blog/site care a folosit o chestie ce poarta numele de tag cloud – nu are legatura cu norii, dar are legatura cu gasirea acelor cuvinte folosite extrem de des in anumite texte pe care tu le alegi. Acest site arata cuvintele cele mai importante folosite de presedintii americani pornind de la anul 1776 pana in present.
1776 – assembly, constitution
1785 – education, Europe
1800 – constitution, freedom, treaty, war
1850 – constitution, Mexico, territory, war
1900 – commission, islands, convention, Cuba,
1917 – German, war, submarines
Si povestea cu war ramane la fel de pregnanta pana in 1925 cand este batuta de economic & independence
1935 – unemployed si abia apoi war
1940 – economic, war
1941-1945 – perioada acoperita de war & strength, in 1945 iesind la suprafata freedom si un mare Japanese
1946 – authorizations, economic, war
1953 – communist, economic, soviet, war
1966 – Vietnam, strength, war
1980 – economic, commitment
Anii ’90 sunt sub influenta economic, families, welfare.
2001 – apare un mare TERRORIST si ceva freedom
Din 2001 si pana in 2004 terrosit weapons, saddam, hussein
Iar din 2004 pana in prezent IRAQ & Terrorism nu parasesc discursurile.
mi-se pare ca se reflecta niste chestii si poti sa faci niste conexiuni interesante intre cuvantul WAR care domina rau de tot si cateva gen family, economic, strength.
Aseara, am descoperit prin intermediul lui Sorin un lucru foarte misto.
Am pornit de la blogul lui sorin tudor, care a fost invitat la o emisiune de pe TVR2 unde a vorbit de cele mai “uzate” cuvinte din discursurile partidelor neaose. Misto de vazut ce folosesc ei cel mai si cel mai des.
PDL – Romania, dezvoltare, publice, sistem, cresterea, Europa, asigurarea, etc.
PNL – Romania, national, Europa, publice
PSD-PC – Romania, vom, alianta, programe, national, PSD-PC.
Romania rulz.
Materialul integral aici.
Sorin imi arata urmatorul blog/site care a folosit o chestie ce poarta numele de tag cloud – nu are legatura cu norii, dar are legatura cu gasirea acelor cuvinte folosite extrem de des in anumite texte pe care tu le alegi. Acest site arata cuvintele cele mai importante folosite de presedintii americani pornind de la anul 1776 pana in present.
1776 – assembly, constitution
1785 – education, Europe
1800 – constitution, freedom, treaty, war
1850 – constitution, Mexico, territory, war
1900 – commission, islands, convention, Cuba,
1917 – German, war, submarines
Si povestea cu war ramane la fel de pregnanta pana in 1925 cand este batuta de economic & independence
1935 – unemployed si abia apoi war
1940 – economic, war
1941-1945 – perioada acoperita de war & strength, in 1945 iesind la suprafata freedom si un mare Japanese
1946 – authorizations, economic, war
1953 – communist, economic, soviet, war
1966 – Vietnam, strength, war
1980 – economic, commitment
Anii ’90 sunt sub influenta economic, families, welfare.
2001 – apare un mare TERRORIST si ceva freedom
Din 2001 si pana in 2004 terrosit weapons, saddam, hussein
Iar din 2004 pana in prezent IRAQ & Terrorism nu parasesc discursurile.
mi-se pare ca se reflecta niste chestii si poti sa faci niste conexiuni interesante intre cuvantul WAR care domina rau de tot si cateva gen family, economic, strength.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
