si nu e ea de vina

“roxxxybel” a luat fiinta in 2000. Primul meu cont de mail. Am incercat roxana, nu s-a putut, apoi roxy, nu s-a putut, apoi roxybel, nu s-a putut, am adaugat un x – roxxybel, nici asa nu am reusit sa castig un cont de yahoo, prin urmare am mai adaugat un x, --- roxxxybel – de data asta nu m-a refuzat nimeni.
Nu e nimic pronografic, ci doar ceva ciudato-dubios.

In 2006, in vara, s-a nascut – “Si nu e ea de vina”. O poezie.

Si nu e ea de vina

Lama adanc o taie
Picaturile in cerc s-aduna
Dara rosie pe urme se asterne
A infaptuit o crima
Intr-o clipa fara de regrete
Vrea langa soare sa ajunga
Se crede pura
Si binecuvantata
Ucigasa
Cu picioarele desculte
In zapada cristalina
Apasat pasaseste in cautarea
Stalpului de sprijin
Franturi dintr-o iluzie
Se deapana in fata ei
Ajutand-o sa se convinga
ca nu a fost ea cea vinovata
Fericirea ce a avut-o
A ramas in rana sangeranda
Din inima ce a incetat
Sa se mai zbata
Si nu e ea cea vinovata
Ea a iubit si mai iubeste
Trupul inecat in sange
Care a incetat sa o mai stranga
Si s-a zbatut sa treaca
De nebunie a incercat
Sa fuga si sa scape
De tot ceea ce durere ii aduce.
Si si-a dorit sa poata
Cutitul sa nu il stranga
Si si-a dorit sa poata
Gustul sangelui in gura
Sa nu-i ajunga
Din secunda in care
A auzit carnea vie sfasiata
Mii de tipete si urlete
In mintea ei au inceput
Sa se adune si a lovit
Doar ca sa scape
Si sa fuga
Un stalp fie el si de tortura
i-ar fi de ajuns acum
doar cat sa se aline
nu mai vrea sa mearga
s-ar intoarce
...
Dar e mult
Prea departe.


Apoi au venit desenele.





Si am numarul magic trei.

“si nu e ea de vina” a inceput haotic sau dintr-un haos sau ... poate nici una nici alta.

Ideea de baza e ca viata e misto, mie imi place. Si ea, viata, nu are nici o vina.

Vreau sa va multumesc.
Azi e ultima zi din luna in care blogul meu a adunat zielele pentru doi ani. Azi ma bucur ca am reusit sa aduc cel putin un zambet pe buzele unora dintre voi. Si va multumesc ca m-ati lasat sa fac asta.

Cu multa dragoste,
roxxxybel

perfectiunea pentru un dinte

M-au facut.

Pana la urma tot am ajuns la mana chirurgului macelar.

M-am chinuit, cu adevarat, muti ani de zile sa nu ajung sa ma taie.

Mi-am facut singurica o gramada de julituri taieturi si alte din astea doar doar scap de operatie.
Intr-un an cand eram micuta, aveam vreo 9 anisori, mi-am dat cu toporul in mana. Nu, nu de buna voie, ci pentru ca vroiam sa fac o sera la niste ghiocei frumosi. Si trebuia sa tai cu toporul, alt instrument mai gingas nu aveam la indemana, niste surcele care sa sustina ciolofanul. Si cum toporul era mult mai mare si manuta mea era mult prea fragila, am dat pe langa lemn direct in cealalta mana. Am un semn frumos care nu se vede decat la lumina soarelui.

La vreo doi ani dupa aceea, am fost incoltita de doua javre care m-au capsat zdravan de tot: 8 muscaturi, 4 la picior si 4 la mana. Toate au necesitat ata si ac.

De cazaturile din copaci si de pe garduri e inutil sa mai povestesc, alea sunt de la sine intelese.

Dar, toate au fost provocate de mine, intr-un fel sau altul. Imi asum intreaga responsabilitate a actiunilor mele.

dar, sa te duci sa te taie, e... mult pre mult.

dar am facut-o si pe asta.


Samabata, insa am ajuns sub mana unui chirurg, care pentru a-mi salva un dinte, mi-a deschis gingia cu cutitul, si-a facut treaba, apoi m-a cusut la loc cu ac si ata neagra. Cusatura e in forma de bradut. E frumoasa.

De doua zile ma chinui sa nu rad. Ca sa nu desfac firele.

Asa s-a dus perfectiunea mea pentru un dinte.

in adancuri

Imi place sa inot!

E o adevararta eliberare de tot si de toate. In primul rand nu mai simt greutatea trupului. Nu mai trebuie sa il car dupa mine, sa tarasc kilogramele. Nu mai simt cum picioarele se impiedica de pamantul moale sau de asfaltul ucigator. Trupul meu nu se mai impiedica de aerul murdar si prafuit.

Cand sunt in apa ma eliberez. Plutesc. Nu mai am nimic de carat. Doar alunec.

Imi place sa ma scufund, sa trag din brate peste apa si sa ma duc cat mai adanc. Pana aud tiuitul in urechi. De cele mai multe ori in momentul acela ating si nisipul. Care este mlt mai fin si mult mai catifelat, pregatit in orice secunda sa-mi fuga printre degete. Se scurge.

Stii cum e sa renunti la tot si sa te bagi intr-un lucru nou si incert si fascinant? Sa renunti la tot ceea ce ai facut pana acum, si sa iti asumi riscul de a face ceva mult mai interesant, mult mai eliberator.

E aceeasi senzatie cu atingerea nisipului de pe fundul marii. Il vezi si nu iti intra in ochi, simiti apa sarata dar nu te deranjeaza, vezi razele de lumina si mai ca le poti atinge. Si te joci. Si uiti ca mai ai nevoie si de aer.

Si incepi sa contruiesti. Si contruiesti. Caramida cu caramida. Nisip amestecat cu apa si foc. Si pus in bataia vantului. Si nu simti oboseala. E doar o placere.

sa cumparam o copie

I-am descoperit
Fara sa vreau am ajuns in vizuina lor, daca asa se poate numi locul acela inspaimantator.

Eu am un obicei prost de a nu frecventa halele astea cu titulatura de magazin commercial, sau supermarket, sau cum vreti voi. Nu imi plac, nici ca locatie, imi dau snezatia de lipsa de aer, si nici ca populatie intalnita acolo. Ma enerveaza numarul oamenilor adunati, aerul imbacsit de atatea lucruri noi si trase la xerox. Ma deranjeaza. Prefer sa nu stiu de existenta lor. Iar pentru mine, ceea ce nu stiu, nu exista. Si gata.

Dar, totul pana la mama. Cand ii intra lu’ mama o idee in cap, nu ai cum sa i-o scoti. Poti sa te faci tu si luntre si punte. NU!

Si ma traraste de o aripa in IKEA.

Cu aceasta ocazie, am facut o descoperire majora si vitala pentru existenta mea. Stiu unde stau indivizii de viziteaza muzeelee doar in Noaptea muzeelor. Am trait aceeasi drama de asta primavara.

Puhoi de oameni. Puhoi, va spun! Roiuri ucigase si distrugatoare. Venisera acolo ca la muzeu. Nu era nici o diferenta Se uitau la exponate, citeau istoria lor veche si bine documentata, imprumutau, pentru totdeauna, creionasele urate si inexpresive pentru a-si nota ideile venite pe parcursul plimbarii, atingeau tot ce nu trebuia atins.
Gaseai doi tineri de hi5 asezati in fata unei oglinzi, care se uitau unul la altul prin oglinda. Un cuplu, de oameni trecuti de 40 de ani, se tolanise pe un pat inchegat din furnir si se certa. Un el se aruncase plictisit si nesatisfacut pe un scaun din impletituri false din platic, in timp ce ea admira absenta niste vase ciudate de sticla colorata cu pixul.

Si la iesire isi luau si amintiri. Ba o floare din plastic suta la suta, ba un covoras ce imita blanita unui milusel taiat de Paste.

Erau ca vitele adunate in staul.

fericirea se obtine prin epilat

Un articol interesant, apare in ziua, “ cititul aduce fericirea”. M-am bucurat.

Apoi : fericirea se obtine prin epilat.

oooooooooooooouuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!
stai
m-am confuzat.

Si am incercat, rau am facut, sa aprofundez problema. Ma epilez si eu, dar nu am atins niciodata fericirea. Si, stiind ca “ niciodata sa nu spui niciodata” incep sa citesc.
Fiind darnica de felul meu, va dau si voua:

Sa incepem cu barbatii, ca ei sunt sexul tare:

Epilare barbati
Arata-te in toata-ti splendoarea la sala in maieul decoltat cu muschi si vedere libera la deltoizi, trapez si latissimus (!) fara ca liniile bine lucrate sa iti fie umbrite de vaste holde de cirlionti bruneti. Cum faci asta? Foarte simplu! Te epilezi! Si ca sa nu intri pe mana unei cosmeticiene sadice ce iti va smulge benzile de ceara cu tot cu sufletetelul tau mic si delicat, fa-o pina la capat! Epileaza-te definitiv! Cum asta? Adica e ca si casatoria? E chiar mai bine, caci aici nu exista si divortul!


Despre epilare (trecut, prezent si viitor)
Din cele mai vechi timpuri femeia a dorit sa se desparta de parul sau corporal si pentru asta a inventat metode diverse (unele chiar de catre barbati!).

Ce zice? Ce zice? Ce zice?

“Am 28 de ani, sunt casatorita si am hotarat sa am primul copil dupa ce voi rezolva problema epilarii definitive, ca sa scap de aceasta grija in plus care imi consuma mult timp si energie!”

Ce mai zice? Ce mai zice? Ce mai zice?


De cand ma stiu, adormn ciorapii Lycra ai mamei.
Asa ca ii extrageam cate o pereche din dulap aproape in fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, pereche pe care, fireste, reuseam sa o agat si sa o rup in bancile vechi de lemn cu care era dotata clasa. Ii luam ciorapii dintr-un motiv extrem de banal: aveam par pe picioare, cum nu se cuvenea sa aiba o fetita de clasa a VII-a. Si mai ales ca imi placea si mie de un baiat din clasa, care trebuia impresionat cu niste picioare macar lucioase datorita ciorapilor, daca nu epilate frumos, cu ceara, asa cum aveau colegele mele. Si, intr-o zi, cum stateam de vorba mai multe colege, in jurul respectivului baiat care era vanat de fiecare din noi, o aud pe o colega zicandu-mi: "Vai, ce nu imi plac ciorapii plasa, cum porti tu!" Am crezut ca explodez de rusine, ciorapii nefiind nicidecum plasa, ci o pereche obisnuita de ciorapi Lycra 20 DEN. Si chiar si acum, inainte sa ma duc sa ma epilez, simt uneori atintite asupra mea privirile acelea de copii fara buletin, cinici si pusi pe sotii, dar mai ales zambetul sfidator al colegului de clasa. Asa ca a doua zi mi-am facut programare sa ma epilez cu ceara, cu 5000 de lei vechi jumatatea de picior (acesta era tariful orasului de provincie in care locuiam). Si, daca va intrebati ce s-a intamplat cu baiatul respectiv, ei bine, si-a ales ca prietena posesoarea celor mai lungi si mai fine picioare din clasa, cu care era chiar si in liceu. Ca sa vedeti ce face un epilat!

Ei sunt COQUETTE si culoarea portocalie ii reprezinta, indrazniti de testati:

CONDIMENTEAZA-TI VIATA CU PORTOCALIU!
Adauga niste portocaliu in viata ta cand vrei sa condimentezi viata si cand ti se pare ca ai intrat intr-o rutina.
Ne ajuta( sa( realiza(m o mult mai rapida( asimilare a ideilor noi, creste nivelul energetic si imunitatea.
Este culoarea tariei si a andurantei. Te face sa fii puternica si generoasa.

Daca ai nevoie de o schimbare de orice fel in viata, arde o lumanare portocalie timp de 7 nopti!



Revenind la lucruri mult mai serioase: "Persoanele care citesc sunt mai fericite, au mai multe sanse in viata sa aiba o relatie de lunga durata si propria casa."

posibila concluzie: daca citesti in timp ce te epilezi atingi nirvana?!!

cam cata fericire sa ai intr-o viata?




update bestial:

revin cu un site foarte tare, si acum inteleg de ce epilatul aduce fericirea.

shavethepussy

este un site distractiv: A nu se icerca asa ceva acasa. Repet: NU INCERCATI ASA CEVA ACASA!!!

cutu cutu - ham ham

M-am pricopsit cu un catel.

Scandal monstru in familia mea.

Adica, catelul familiei, Roby, a murit dupa ce a reusit sa ne ofere 17 ani omenesti, respectiv vreo 80 de ani cainesti. Ii multumesc si voi continua sa il iubesc.

Buun. Asa cum se cade, a fost o perioada de aproape un an in care nu s-a “cautat” inlocuitor. Doliul a fost tinut.

Si, de parca ne lasase cine stie ce mostenire prin testament, dupa doliu am inceput sa ne certam ca chiorii. Io ca vreau Rottweiler, mama ca vrea Labrador, tata ca vrea Husky, fratelo ca ar vrea un Doberman. Care mai de care mai cu pretentii si mai cu dovezi palpabile, ca rasa lui e cea mai buna.

Ham ham ham ham, mrrrrrr, mrrrrrrrrrrr.

Circoteca in toata regula. Vreo trei duminici la rand s-a urcat toata familia in masina si a mers la targuri de animale, doar doar ‘om gasi animalul potrivit vietii in familia noastra, dar si demn urmas al lui Roby. Cum si familia mea e la fel de sutpida ca si mine, ca vorba aia tre’ sa ma arunc in neam, nu s-a ajuns la nici o conluzie.

5 dimineata.
“Mami dormi?”
Acum nu.
“Ai adus tu un catel acasa?”
De data asta ma trezesc pe bune, si ma uit la mama candid: “NUUUU!” Tust plapuma in cap.




Pe scurt: un personaj care are suflet mare a aruncat in curtea noatra un ghemotoc voios si maricel de balana. Multumim.
Scandalul a murit. Sa traiasca scandalul. Ce nume ii punem??
Roby doi, ete flori, ca parca ar fi caine din carnea lui Roby, iar noi avem sange albastru printre vene si nu rosu. Nu nene, alt nume. Catelul, intre timp, vesel nevoie mare - manca, bea si se distra pe seama idiotilor de il strigau in fiecare zi cu alt nume. Doua saptamani ne-am chinuit, pana ne-a lamurit veterinarul: “Cum il cheama? Ca sa scriu in carnetel.“ Pauza. Mama pe faza: Robi. (sa remarcam ca este cu I si nu cu Y).

cutu cutu ham ham

castane, toamna si barbati care urasc femeile

Imi palc castanele.

Adun in fiecare toamna o castana.

Nu imi plac cele care sunt deja iesite din cochilie. Imi plac alea crude. Bagate inca intre tepi.
Cand gasesc una in cochilie, o adun cu grija, iau un cutit sau un cutter, ce gasesc, si tai, incet, fiecare tep in parte. Dupa acea, fac o incizie si scot la iveala o castana aproape maro. O intind alaturi de coji pe un geam si o las sa se usuce.

Asa e toamna dupa vara. Dupa un invelis fierbine, arzator de-a dreptul, dai de miezul umed, moale si fragil.

Imi place toamna.

Anu’ asta chiar imi era dor de ea. Imi era dor de frigul asta umed si patrunzator. Imi era dor de ploaia mocaneasca. Imi era dor de aerul rece si parfumat de ploaie.

Imi place linistea gri cu care ma trezesc dimineata.

Imi era dor sa stau la geamul ud si sa citesc.

Ultima carte pe care am citit-o, e de fapt prima dintr-o trilogie.

Steig Larsson – Barbati care urasc femeile – publicata de Editura Trei




Nu este o carte cu misogini.

Sa ne relaxam.

Este primul volum din trilogia Milenium.

Partea misto, este ca e o carte dementiala. O adevarata aventura politista.

E o carte calculata. Da, asta e cuvantul potrivit. O carte calculata.
Sunt impletite atat povestea de dragoste, cat si istoria unei fraude financiare, alaturi de istoria unei familii extrem de respectate din Suedia care ascunde un secret sinistru.

Nu este o carte subtire. Asa ca, nu va asteptati sa o frunzariti.

Partea nasoala, e ca o sa asteptam impreuna publicarea celorlalte doua parti. Dar, orice lucru bun merita asteptat.

printre stele

a fost printre primele interviuri misto pe care le-am facut. Cand l-am cunoscut filma "Faraonul"

ce e ciudat e ca saptamana asta am scris despre el
aici

el era faraonul.

a murit azi, duminica, 14 septembrie, intr-un spital din viena. detalii

roti si tocuri de diva

Cand sunt stupida, sunt stupida. Recunosc.

Acum patru saptamani a fost prima oara. Adica, prima oara cand am facut pana cu Gargariza. Adica, veneam in fuga de la o manastire spre un conac. Si fuga, si fuga, si fuga, si groapa, si roata varza. Eu imbracata din cap pana in picioare in alb. Ca o zana. Incepusem sa ma agit. Noroc de amicu de’l urasc, care statea in dreapta si care s-a dovedit a fi un cavaler. Si care m-a lasat sa imi manjesc nitelus trei degetele si mi-a schimbat el roata. De rest, o tona de oameni se uitau la blonda in alb care injura in gand de mama focului.

Acum doua saptamani. O alta discutie. Eram roscata si rochia imi era neagra ca smoala. Seara, dupa apus, fuga repede de tot spre casa. Imi era un somn de neimaginat. Pana sa apuc sa prind somnul de perna si sa-l bat in cuie, dau de groapa marianelor din fata de la generali group. Haz de necaz la mine, haz de bucurie la toti taximetristii care asteptau autobuzele dinspre germania, vis a vis de macul rock’n’roll de la victoriei. Cobor si dau sa il sun pe fratelo. Pana sa raspunda al meu fratelo, un nene burtos imi spune printre hohote de ras si lacrimi de fericire ca la doi pasi e o vulcanizare. Ma urc la volan si dusa am fost.
Tanti de la vulcanizare imi spune razand: “V-am vazut si va asteptam.”
“Vai da’ nu stiu cum sa va multumesc, sunt multi care vin?”
“Da, sunt, e de o saptamana groapa acolo si nu o astupa nimeni. Noi suntem pregatiti.”
Pai, cred si io, groapa mica, buzunaru vostru gros.

Azi de dimineata. Mama vesela vrea sa ajunga la aeroport, eu stupida dau de o mega bordura chiar la intrarea in aeroport. Ma duc sa parchez in parcarea aeroportului si sa schimb roata.
Ha ha ha ha, ce gluma buna.
Nici un barbat pregatit sa ajute o tanara. Si, nu va inchipuiti, cum in maieu alb ca zapada si pantofiori argintii cu tocuri de 13 cm, ma apuc sa schimb roata. Nota bene la mine ca stiu cum se face. Si incep toate procedurile. Sa ridic masina pe cric si sa desfac suruburile si sa aduc roata de rezerva, nu a fost o bataie de cap, cat mai mult de mizerie, ca vorba aia ploua. Haiul mare a sosit la strangerea suruburilor. Io, langa Gargarita, intr-o parcare imensa semi goala. Pe langa parcare, vreo cativa domni de carau gunoiul se oprisera sa admire privelistea: una bucata femeie cu mainile sprijinite de capota masinii si urcata cu ambele picioare pe acea cheie care insurubeaza (sau desurubeaza suruburi de roti de masini – dupa nevoie) sarea tontoroiu. Sunt usoara, 47 de kile aseara pe cantar, forta in picioare nu am, asa ca, nu puteam sa dau cu un singur picior atat de tare cat sa insurubez la maxim. Si am fost nevoita sa ma descurc. A fost complicat. Pentru ca saream de doua ori, apoi coboram si ma uitam la tocurile pantofilor, ca sa ma asigur ca nu le-am julit. Top, top, top , tocul nu e julit.

Sper ca va inchipuiti ca apoi am servit cinci tigari si o cafea la cafeneaua din aeroport, ocazie cu care am aflat ca cei de la cafenea sunt in restructurari. Nu le ies destui bani, si au concediat trei femei de serviciu si o vanzatoare. Cum sa scoata bani, cand o cafea micuta la filtru e 11 ron, iar o cutie de guma mentos e 13 ron si un croissant amarat si vestejit e doar 15 lei.

amintiri cu oameni

Un boier cu aer de taran. Cand l-am cunoscut a fost nasol. A tipat o jumatate de ora la mine, apoi mi-a dat interdictie in teatrul lui. Trei luni mai tarziu am fost la conacul lui. A fost pentru prima oara cand am inteles cu adevarat ce inseamna un conac. Nu va puteti imagina cate amintiri are stranse acolo. Printre piei de miel si tartacute vargate, printre fusuri atarnate pe perete si langa un birou din lemn de cires amar, am ascultat razboiul teatrului din vremurile ceausiste. Interesant. Si am incetat sa il condamn.

Faraonul. De el m-am amorezat. Din momentul in care s-a uitat la mine cu ochii lui caprui si plini de machiaj nu am mai reusit sa imi opresc tremurul picioarelor. Am fost nevoita sa folosesc reportofonul, eram atat de fermecata de vocea lui incat nu am reusit sa retin nimic. Un barbat frumos.

Cand am intrat in casa ei am fost napadita de toate cartile lui. Femeia care insela in filme, sotia lui, si batrana scrupuloasa de acum. Sprijinita in baston, imbracata elegant m-a poftit dupa draperiile din damasc rosu. Senzationala femeia. Vorbea foarte calm si calculat. Mi-a insirat toate fotografiile si m-a servit cu un ceai indian.

Am prins-o cu sase luni inainte sa moara. Traia intr-o mizerie crunta. Era femeia de care nimeni nu isi mai aducea aminte. “Stii de ce am cea mai mare nevoie? De un alt pachet de tigari.” Nu am sa o uit niciodata cum statea vestejita langa o scrumiera plina de chistoace, tinand intre oase un alt chistoc. Rece si distanta, mi-a povestit de tineretea ei de parca vorbea de o alta femeie. O femeie puternica pregatita sa mearga in inchisoarea comunista pentru a-l salva pe iubitul ei. O razvratita.

“Ma Roxana, tu nu ma cunosti” – statea la biroul redactorului sef si se uita la mine. A fumat un pachet de tigari si a vorbit doua ore in continuu. Masiv. Impunator. Imbatranit. Traia din amintiri. Se hranea cu ele si ii hranea si pe altii cu ele.

Ii fugeau mainele pe trupul meu de parca eram clapele pianului. Este singurul barbat care m-a pipait intr-un stil barbar. O garsoniera mica si coplesita. Un pat cu saltea de paie, o pianina si o tona de amintiri. Claie peste gramada. Imprastiate pe toti pereti. Cu cat imi dezvaluia mai mult cu atat ma pipaia mai intens. Fusese un mare fustangiu. Acum se multumea sa atinga.



Niste oameni pe care i-am cunoscut si care m-au impresionat si de care m-am atasat. Nu am sa ii uit. Nu ma intrebati de ce mi-am amintit de ei, pentru ca nu stiu sa va raspund.

let's waste time

nu am mai ajuns la zoo de foarte multi ani.

ultima oara cand am vorbit despre zoo era cu mihai, care imi povestea despre tristetile de acolo. are si poze: "freedom from a beautiful dream".

imi spunea cat de ieftina e intrarea. 1,5 ron. mult prea ieftin.
era in perioada in care se vorbea ca s-ar desfiinta gradina zoologica a bucurestiului.

atunci am zis ca ajung. nu am ajuns. cred ca nici nu vreau sa ajung. am destule tristeti cu care sa ma amarasc.

ca de pilda:

lili imi da filmuletul asta:


multumiri anaisei si lui sasha, am gasit codul
filmuletul l-am descoperit aici



sa mor io de nu e adevarat.

apoi sasha ma trimite la zoo.


si noi ne resemnam?????


foto mihai

Dl. director e dimineata?

Din ciclul: idealul meu in viata e femeia cu mustata.

Am iesit pe strase. Cum plimbatul in zone ezoterice mai ca da in cele eterice, am inceput sa ma plimb virtual. Din pagina in pagina, in pagina si iar in pagina, ajung la bestjobs.ro. Dau un ochi la ce se cauta pe entertainment. Asta ma intereseaza pe mine, cine cauta, ce cauta si ce ofera pentru cei care vor sa se ocupe de entertainment.
Joburile cele mai oferite la entertainment (a se citi in limba romana) sunt cele de maseuze, secretare si fete bune de videochat.

Imi joc degetul aratator pe rotia mousului si… surpriza gasesc jobul ideal.

Secretara/ salariul 50 milioane net.

Stai asa, ca nu-i de gluma. Ca vorbim de ROL sau RON, oricum e vorba de niste banuti, cam multicei pentru un job de secretara. Cum nu suntem pisici, si curiozitatea nu o sa ne omoare, dam click.

Copy/paste:
Angajam asistent manager!
Se ofera salarizare de exceptie 50 milioane lunar plus prime.
Pt a putea primii acest job va rugam completati intrebarile de la mini interviu.Doar acele cv-uri vor fii selectate care vor raspunde la intrebarile de la mini interviu
Conditii esentiale:
varsta intre 18 si 35 de ani,
aspect fizic placut,
dezinvolta si fara obligatii,
sa fie o tipa fara prejudecati.
Disponibilitate de a calatorii in tara.
Atunci cand calatoriti in tara ,aveti asigurata cazarea intr-un hotel de minim 4 stele ,masina la dispozitie si o diurna de 130 EURO/zi

Bai, stai! Hai sa ne intelegem.
Sinapsele mele inceteaza orice functiune.

Ca tu vrei secretara, e foarte bine.
Ca tu vrei o femeie frumoasa si sexy, intelegem , ca vorba aia ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place.
Ca tu vrei ca ea sa nu duca lipsa de nimic, inchidem ochii si ne bucuram ca nu esti egoist.
Dar, sa ai tu noroc in viata, eu nu inteleg: de ce salariul e in lei vechi si diurna in euro?
Unde e buba?
Adica, ce, fata nu merita si salariul in euro? Sau macar in lei noi? Cu ce e mai jmechera diurna decat salariul? Sau vrei sa dai de inteles ca e mai bine sa isi doreasca sa stea cat mai mult timp plecata?
Sau poate ca tu esti de buna credinta si deplasarile nu sunt pe teritoriul romaniei, si vrei sa vada si fata o tara straina, nu stiu sa zicem… Spania???

Pana acum , viitorul suna bine. Hai sa vedem cele patru intrebari obligatorii:
Copy/paste:
#1 Te consideri o persoana fara prejudecati?
#2 Ce ai face (EXTREM VORBIND) pentru a obtine acest job? Cat de departe ai merge?
#3 Te conisderi o persoana dezinvolta?
#4 Comenteaza urmatoarea chestiune(daca esti deacrord cu ea,daca te vezi in postura unei secretare FOARTE BUNE ,etc): Se spune ca o secretara BUNA spune: \\\'Buna dimineata Domnule Drector!\\\' iar o secretara FOARTE BUNA spune \\\'S-a facut dimineata Domnule director\\\'

Alo??? Ma scuzati, am nimerit pe centura?