dezamagita de Esquire

am asteptat foarte mult venirea lui esquire.
sincer, din pdvul meu era singura revista pe care as fi dat banii si pe care as fi cictit-o din scoarta in scoarta.
ea e o revista geniala, pentru barbati, barbati inteligenti, barbati care au habar de ceva mai mult decat o sticla de bere, un meci de fotbal, o revista porno sau un ziar de fotbal, sau care sa arucne cheile de la mertan pe masa de la terasa ca sa impresioneze vreo 3-4 muste ametite de anorexie.

am citit cateva editii de UK si am rasfoit doua din rusia.
alea din UK m-au uns pe suflet, misto si interesant chiar si pentru o femeie.
alea din rusia, cum nu stiu rusa nu am putut sa citesc, m-au impresionat prin hartie si paginare. N-a vazut asa ceva romanu'.

cum vorbim de o revista care se respecta si care are un anumit statut in intreaga lume, m-am asteptat ca si asta din romania sa fie la fel. inca de anul trecut din sept de cand am aflat ca or sa o scoata astia de la sanoma am inceput sa ma pregatesc sufleteste sa citesc aceasta revista. tanjeam. am spus la toata lumea ca o vreau, si as fi dispusa sa dau eu bani ca sa scriu un randulet.


a aparut revista. nu am cumparat-o imediat, am mai asteptat nu stiu sa va zic de ce, asa.
am cumparat-o la sibiu, am rasfoit-o la arad, a stat pe notiera de la capul patului vreo trei zile, am citit-o acum patru zile, si am mai rasfoit-o aseara ca sa nu vorbesc azi prostii.

NU IMI PLACE. Ma Dezamageste rau de tot.
nu imi place coperta -- oricat l-as indragi pe George Clooney, el e mai mult pe targetul femeilor decat pe cel al barbatilor esquire.
dupa ce o rasfoiesti prima oara nu gasesti ceva care sa iti atraga ochiul, iti lasa senzatia de o revista facuta asa ... romaneste. ma asteptam sa fie o hartie mai buna, sa aiba mai multe pagini, e paginata ciudata, un fel de melange intre maxim si playboy.

am inceput sa o citesc, am gasit interesant interviul cu nae caranfil si cel cu eugen istodor, mi-a placut materialul lui bogdan piticariu despre titulaturile joburilor de romania, povestea lui Tom Chiarella si Ce am Invatat cu Johnny Raducanu. si gata. destul de mult as putea spune.

citesc o carte despre viata lui vatsyayana, aseara cand imi faceam ideea acestui material si incercam sa imi dau seama de ce nu imi place esquire, mi-am amintit: " se vede ca este negustor, are abilitatea de a se deda la discutii cu oamenii din caste inferioare. Nu are rafinament."

pe scurt o revista ptr romani, am sa mai cumpar si numarul urmator, ca sa ma conving sau poate imi schimb parerea.

vorbeam despre asta cu Tony Gray (cel care a lansat Unica), nici lui nu i-a palcut, insa mi-a zis ca Harper's Bazar e buna.

frustrata

ma simt frustrata din cauza primariei orasului meu.

nu ai fratioru cum sa dai de ei la nici unul dintre numerele de telefon de pe site, nu ai cum sa ii prinzi la nr de tel de la 931. indiferent de ora la care suni sau de nr de tel pe care il apelezi iti raspunde o voce antipatica de barbat care nu ar trebui sa vorbeasca la telefon, care te anunta ca ai sunat la primaria voluntari (de parca nu sti unde suni) iti etaleaza interioarele, formezi interiorul care iti convine, incepe sa cante soneria stupida de telefon cu melodia ielousabmarin, apoi ton de ocupat.
Am injurat rau de tot!

m-am enervat cu un amic care nu vrea sa inteleaga ca nu poate sa fie boem si visator si sa castige si bani. ca nu e posibil, placerea e placere, dar are nevoie si de ceva care sa ii dea bani de mancare, bautura, ingrijit copil, etc. port discutii pe aceasta tema cu el de mai mult de trei luni. pe moment zice ca intelege, doua trei zile lasa impresia ca a inteles si ca nu mai trebuie sa vorbim, apoi redevine boem. si ca dovada, i s-a taiat craca si s-a trezit ca are peste 33 de ani si e muritor de foame. Acum ma intreaba ca ce sa faca, e dispus sa faca orice, cu rugamintea ca cineva sa ii dea bani si el sa frece manganul in continuare. la dracu, sa fim seriosi, asa nu se poate.


si acasa ma asteapta o carte dementiala.

si colega mea de birou are o problema cu majordomul de la outlook. ii apare de fiecare data cand primeste un mail.

ochiu' lu' craioveanu

costin craioveanu va veni in scurta vreme cu o expozitie la misto.
expozitia va avea loc, daca imi aduc bine aminte din ce mi-a spus el aseara, undeva cam in doua-trei saptamani, la restaurantul lui calinescu, care, normal, se numeste la misto.
expozitia va include 20 de tablouri mari imbracate in foita de aur de 24 de karate, si contin versuri celebre din manele de top!!!!!!!!



aici avem ochiul pictorului mult iubit

prin urmare (ce imi place sa zic asta)vom putea vedea :
dusmanii imi poarta pica
pumnii mei minte nu are
am si eu o pasiune, sa bat cat mai multa lume

si un mic exemplu:


restul le veti vedea live,

a,
expoul se va numi: MANELE DE TOP LA MISTO!


din peisajul aparte evenimentului, doua tabluri recente:

"l-am lins pe eminescu"

da, exista o fata pe care o eu cunosc si care s-a sarutat cu bustul lui eminescu. cica i-a si placut.
ei, nu lui.
suna ponografic nu?
mi asa mi-se pare.
eram in cool cat cand mi s-a facut aceasta destainuire.
ada a povestit cum in liceu s-a lins cateva secunde bune cu bustul lui mihai eminescu ce trona in fata cancelariei. pusese un pariu.
dupa socul initial am inceput sa dezbatem problema,
bustul carui poet ai vrea sa il saruti?
cealalta fata s-a emotionat la stanescu,
sincer nu imi dau seama de ce, dar va jur ca ii vedeam stelutele din ochisori, iar zambetul pervers afisat in momentul in care si-a imaginat aceasta actiune nu a lasat dreptul la nici un fel de replica.
mie imi surade minulescu.

noaptea psicilor salbatice

dupa cateva ore linitsite petrecute la una dintre terasele dragute de pe strada ce duce teatrul ioan slavici din arad, revin cu ai mei colegi, ilink si gaby la hotel.
nu era tarziu in noapte,
mai era vreo ora pana sa bata miezul noptii, noi nu consumasem alcool in asa hal incat sa zici ca am fi avut puterea de a visa cu ochii deschisi,
cand, ne oprim stupefiati in parcarea hotelului cu ochii tinta la doua feline ce se paruiau de zor fix deasupra intrarii in hotel.
geamurile mari si luxoase lasau sa se vada tot. incepand de la pantalonasii idioti pe care ii purtau fetele pana la picioarele rase proaspat cu gillette.
una semi blonda si una semi bruneta
impreuna erau semi vargate.
paruiala era frumoasa, se alergau pe langa geam de mai ca iti venea sa chemi pompierii sa le salveze,
intrau si ieseau din camera puternic luminata de neoane. se trageau de par, se zgariau si cu siguranta (dupa cum aveam sa aflam mai tarziu) isi aruncau cuvinte grele.
Am reusit sa ne rupem de la spectacolul moca, aveam eveniment a doua zi trebuia sa fim fresh, si sa ne urnim spre camera noastra.
la iesirea din lift la etajul doi constat cu o placere imensa, impreuna cu ilinka, ca pisicile erau pe etajul nostru.

ne-a mancat si ne-am scarpinat.

ne-am lipit urechile de usa si am inceput sa ascultam.
tipete urlete cuvinte pe care cu totii le stim si intr-un fel sau altul le-am rostit.
dar prin savarsirea acestei fapte deloc onorabile am reusit sa aflu o expresie demna de ...
pisica unu tipa, pisica doi mieuna, si tot asa, cand pauza, liniste, pisica unu arunca spre a ei partenera de lupta: ce-i fa ti-a murit gura!!!
am bufnit in ras si am inceput sa alergam spre camera noastra, am avut senzatia ca sunt in tabara. dar parca in tabara mea nu se aruncau asemenea expresii si nici psici salbatice nu aveam.

Am fost plecata in tara.

Asta e unul dintre lcururile care mi-a lipsit destul de mult in ultimii doi ani jumate din viata. Plimbarea cu treaba.
Zambesc.
Am din nou parte de aceste plimbari adorabile.

Am fost mai intai la sibiu apoi la arad.

Fac niste conferinte speciale ptr medici si farmacisti. Dragut, e cam diferit fata de showbizul cu care am avut de a face pana acum, dar e ok. Chiar e ok.

La sibiu din pacate nu am apucat sa vad nimic. A plouat ingrozitor, si timp de doua zile cat am stat am avut senzatia ca sunt in luna noiembrie si nu in septembrie. Frig, ploaie rece, oase amortite, tigari fumate pe jumatate. In schimb am mancat excelent la o taverna la doi pasi de hotel continental, un fel de bulz cu branza de burduf si cu carnati facuti de ei si nu cumparati. Si un papanas foarte bun. Din cauza frigului mi-am dorit o cana de vin fiert. Teapa, in septembrie nu se serveste asa ceva. Vezi, aici s-a rupt filmul.
Am plecat pe la un sase si ceva seara spre arad.
Drumul negru, de la intuneric, insa bine luminat de farurile enervante ale altor calatori dar si ale multor tiristi. Fratioru’ astia sunt multi si umbla in gasca!!! Nu mi-au placut. Spaga mea ca nu eram la volan.

Hotel continental arad, il gasesti rapid, are semne peste tot, arata chiar foarte bine, nu stiu preturile ca nu am apucat sa dau un ochi, pot insa va spun ca nu e recomandat sa accesezi ceva pe internet de la ei. Merge foarte prost netul, sa atasez si sa trimit o poza am asteptat 30 de minute!!!! Basca pretul 10 ron juma de ora. Mai exact trimiterea unui mail te costa 10 ron. Belea!!

Insa m-am revansat cu o pereche de cizme mustar din piele foarte misto!! Sa nu uitam sunt femeie!

mi-a placut aradul, mi-a placut foarte mult cum arata teatrul Ioan Slavici, ce bine ar fi daca ar arata cel putin la fel de bine si TNB-ul nostru. Terase dragute.
Oameni foarte misto pe strada.

Ovidiu e online

M-a certat ovidiu, asa ca:
Iarta-ma Ovidiu, intr-o zi cand o sa fiu extrem de bolnava, sau poate chiar pe moarte jur ca o sa iti trimit un buchet de flori prin intermediul ralucai moianu, pana atunci zi merci ca imi cer scuze asa oficial sa stie toata lumea.
deci, revenind la statuia care este omul Ovidiu Huiban o puteti urmari in action pe episoade pe www.evotv.ro

paparazzi-online

pup ovidiu!!!

Nunta in Vama Veche!

si am fost si la nunta despre care va povesteam ca o sa fie.

cu mainile impreunate si ingenuncheata va jur ca a fost o nunta ca-n povesti.

e drept o poveste mai actualizata, cu alcool, cu muzica, cu Tamango, cu dansuri, cu ploaie, cu nisip, cu mare inspumata, cu dormit de la 2 la 5, ca la 6 dimineata au venit popii, cu vant plin de nisip, intr-un cuvant demential.

fata asta a facut ceea ce eu nu as fi crezut daca nu eram de fata. acum puteti sa credeti si voi -- am si poze!

cununia civila a avut loc vineri, 24 august in bucuresti. Din pacate nu am ajuns.
dar am ajuns sambata pe la un 22.00 la chef. in foisorul de la Motoare. Mireasa imbracata intr-o rochita alba - nu din aia cu multe franjuri si sarme -- simpla din bumbac, cu o pereche de cizme bestiale in picioare, statea in poarta foisorului sprijinita de mire. Isi asteptau invitatii.

pai poftim, de pupati si urati casa de piatra si treceti la bauta. Vin, tuica si ptr doritori la cerere bere, ape si sucuri ptr cei mai sfiosi.

si bem si ne veselim.



"mireasa"


apare supriza serii, tanarul tamnago vesel nevoie mare incepe sa ne cante. foarte tare frate!!! jos palaria. o invarte pe mireasa si ii sopteste vorbe dulci soacrei mici.

ce s-a intamplat pana dimineata va puteti imagina, ultimul pahar servit pe la un 6 si ceva a fost un amestec ciudat de tuica cu suc de portocale. recomandat doar in cazul in care vrei sa ai putere sa te urci in taxi.

duminica gri s-a potrivit perfect cu un somn odihnitor pana pe la 5 si un drum racoros pana in vama veche plecare pe la 7.

bun drumul, racoros.

am ajuns -- noi alaiul de nunta -- pe la un 11 si ceva noaptea in vama veche, mireasa si mirele urmau sa ajunga si ei.

am degustat un cuba libre pe plaja, am facut o baie in marea nervoasa, am ascultat concertul OCS -- foarte bun!!

dupa miezul noptii ne-am intalnit cu mirii la Propalaca, -- locatia in care s-a defasurat marele eveniment.



"pregatiri de nunta"


vinul a inceput sa curga, tigarile s-au fumat intr-un ritm ametitor, au parut si doi francezi -- au intregit tabloul.
pe la un 2, daca nu ma insel, am pornit spre un mic somn,

la 5 si ceva ne-am prezentat pe plaja ptr ca sosisera cei doi preoti.

lumanari am folosit din cele rosii bune ptr a lumina de Paste de la biserica, flori de camp pe post de buchet, mireasa si-a tras repede ceva vechi, ceva albastru si ceva de imprumutat, rochia alba din bumbac, alta decat cea de la bucuresti, si ghetele de vama.

norii au acoperit ceea ce ar fi putut sa fie un rasarit superb de soare, si a si plouat. ( se spune ca daca iti ploua la nunta ai mancat din cratita cat ai fost mic! hi hi hi)



"juratul credintei vesnice de buna voie si nesiliti de nimeni"


s-au incurcat putin preotii, i-a bufnit si rasul, dar pana la urma a fost ok.
am ciocnit inca un paharel in cinstea mirilor, le-am mai urat o data casa de piatra, am mai baut doua cafele, am mancat un kebab cu pui.

frumos, pozele sunt facute cu telefonul meu, nokia nustiudecare cica face de 2 mega pixeli, what ever,
ma rog, asta e, poate data viitoare voi avea un aparat adevarat.
dar a fost frumos, nunta de trei zile, cu betii, cu mare, cu nebunii, cu bucurie, cam cu tot ce trebuie sa aiba o nunta dupa gustul meu, fara fite inutile, fara animozitati si mai inutile, o stare de bine generala.

l'homme de jour: Belmondo

Jean-Paul Belmondo - revine pe marile ecrane.
actorul a suferit in 2001 un accident vascular, in urma caruia a ramas paralizat partial. Dorinta lui de viata este remarcabila, el nu numai ca si-a revenit dar la inceputul lunii iulie, Natty Belmondo sotia lui, cea care in 2003 i-a daruit cel de-al patrulea copil, a anuntat ca este posibil ca Belmondo sa revina pe marile ecrane. Paris Match - confirma revenirea.

Belmondo va juca in filmul Un homme e son chien, regizat de francis huster. Starul franccez a avut o singura conditie: « Vous me filmez comme je suis ».

adunarea unor vicii

am citit azi in cotidianul articolul despre viciile si pasiunile unora dintre cei mai tari scriitori romani.
mi-a placut foarte tare.


e foarte tare sa afli ca altii sunt chiar mai depravati de cat tine, e foarte tare sa afli ca unii au vicii mai mari decat tine. Sau cel putin ca pur si simplu au vicii.

de ce?
pai e simplu: in primul rand pentru ca astfel te poti manipula singur spunandu-ti continuu ca se poate si mai rau, apoi ptr ca poti spune ca se intampla si la case mai mari, apoi pentru ca ii poti ignora cu o usurinta dementiala pe cei care te condamna ptr vicii tale; " Ma scuzi pana si minulescu bea de singea!" -- scuza perfecta ptr a nu fi tu de vina.


si imi place chestia asta cu viciile foarte mult ptr ca nu te lasa sa cazi in monotonia atat de dorita de cei care vor sa fi niste oameni perfecti. SI ASTA E CEL MAI BUN ARGUMENT PRO VICII! come on! nimeni nu e perfect, si nu vad ce rost are sa tindem spre perfectiune. inteleg ca vrei sa te perfectionezi, sa fii mai bun decat erai sau mai bun ca alti oameni, dar de ce sa ne mintim ranga ca vrem sa fim perfecti cand suntem defectuosi din start: poftim la lucruri interzise, ne interzicem lucruri doar ptr ca nu fac parte din ceea ce e normal, tipam peste tot cat ne tin bojocii ca suntem normali.


si ma rog cine stabileste aceste reguli ale normalului???
eu una nu
si cred ca nici voi, si nici ei.




ador viciile, personal nu am decat unu, daca nu ma insel -- tigarile, bine doua, ca trebuie sa adaug si cafeaua, si bine recunosc or mai fi vreo doua, da' nu vi-le spun.