sa ii ridic o statuie orasului Voluntari
locuiesc in acest oras din secunda in care am fost adusa acasa de la spital - mai 1980. Amitirile din copilarie sunt destul de vag legate de comuna in sine -- in sensul ca imi aduc aminte cum mi-am julit genunchii pe majoritatea strazilor lui, cum am urcat si coborat destul de multe garduri aflate pe strazile lui, imi aduc aminte de piata care era si care nu mai e, de cele doua scoli generale (mai e una dar pe aia nu am cunoscut-o), de gradinita de vis a vis de casa mea, de livada de ciresi de unde furam fructe, care nu mai e nici ea, de padurea andronache unde fugeam cu bicicletele cu baietii, si nu mai stiu.
Insa una dintre cele mai pregnante amintiri legate de aceasta comuna ( el este oras azi, mie nu mi-se pare) sunt strazile, mai exact strada mea.
Pana acum, aproximativ, trei ani fie ca mergeam pe strada numita Buzias, fie ca mergeam pe cea mai nenorocita ulicioara era acelasi lucru. Nu era niciodata asfaltata, maxim ce se facea era sa se mai aduca 2 -3 camioane de pamant, se rasturna pamantul venea un nene cu bobcat si il batatorea bine si gata, dar doar pana la primele ploi cand se scufunda din nou cu totul. E drept pe strada mea treceau si multe masini de tonaj, erau niste depozite (care acum s-au desfiintat si urmeaza ca in locul lor sa rasara niste cladiri chicioase care vor gazdui printre altele si o judecatorie). Daca vroiai sa inveti sa inoti puteai sa vii linistit pe Buzias in Voluntari dupa ploi sau primavara dupa topirea zapezii -- lacurile erau imense si bogat locuite de tot felul de mormoloci, care isi gaseau moartea destul de rapid. Imi amintesc ca o data, aveam vreo 13 ani, pe strada mea si-a gasit loc si un cadavru de cal la care ne uitam curiosi toti copii. a disparut dupa vreo 6 zile.
divagam si nu e cazul.
Nu are rost sa va povestesc aventurile mortii cu iesitul de pe strada iarna, pe mocirla in situatia in care nu aveai masina – botine stricate, noroi pana in gat, -- cred ca pot spune ca era o baie de namol – insa, azi in frumosul an 2007 strada mea este asfaltata.
da, mama a fost tare fericita cand a vazut asta, a revenit in tara dupa 2 ani si a gasit strada asflatata, cica avem si canalizare asa zic vecinii, si asa zice si ala care imi cere bani in fiecare luna. avem trotuare normale, avem chiar si gazon intre gardul casei si cimentul de trotuar, si te cearta jandarmii daca iti parchezi masina in fata casei pe gazon.
Mai avem si un parculet in capul strazii -- chicios asa de felul lui, dar merge -- are fantana arteziana, are un chiosc, bancute, o statuie cu ceva voluntari ( doar ne numim voluntari logic) gradinita s-a desfiintat ptr a se construi parcare pentru sediul politiei comunitare voluntari, avem o mega "frumusete de cladire de primarie" - care are scrisa, citez: "sigla orasului NIMIC FARA DUMNEZEU!"
Avem si o piata, si multi jandarmi pe strada mea. Foarte multi ptr ca trebuie sa pazeasca parcul-- sa nu fie vandalizat.
A, si am uitat sa va spun in primele patru weekenduri dupa ce s-a inaugurat parcul voluntari pe scena amenajata canta in fiecare duminica dimineata fanfara.
Sa ii multumim ptr toate astea dl primar Florentin Costel Pandele, care in fiecare an de Paste si de Craciun ne aduce cate o punga cu faina oua, cozonac, etc, si o face fericita pe buni a mea. Mami a primit si o felicitare de ziua ei anul aceasta, eu nu am primit niciodata. Recunosc sunt invidioasa.
revenind la strada mea, va jur cu mana pe inima ca cele mai multe semne de buna purtare de pe picioarele mele (si am cateva) provin de la ea, si chiar si acum, la varsta pe care o am, continui sa imi fac julituri pe strada buzias. Acu trei saptamani mi-a intrat piciorul intre doua dale care astupa canalul. Nu stiu cum, dar a intrat pana la genunchi, ca sa il poat scoate m-am ales cu doua julituri pe laba piciorului si una mare pe gamba. Io sa fiu fericita!
Ieri dimineata cand mi-am parasit strada, aceasta era in regula, aseara cand am ajuns acasa tot trotuarul era stricat, au facut baietii un sant mare intre gardul de la case si bucata de ciment care reprezinta trotuarul propriu-zis. Da, ei sunt baieti destepti, santul este facut si in fata portii si nu s-a pus nici un fel de sipca sau carton care sa il lase pe bietul om sa intre in curtea lui. pamantul logic este adunat in gramezile aferente pe marginea de vis a vis de gard. M-am enervat, trebuia sa ma catar cu sabotii mei de lemn cu toc inalt pe ditamai mormanul de pamant afanat, iar din varful lui sa imi iau avant cum faceam in generala la saritura in nisip si sa sar lipidu-ma de poarta, sa ma agat de poarta sa o deschid si sa intru in curte.
Inainte sa fac asta m-am certat cu fratele meu, putea si el sa faca un pustiu de bine sa rezolve situatia asta inainte sa ajung eu acasa si sa trebuiasca sa ma chinui.
M-am umplut de pamant, de parca am fost la sapat, apoi mi-am tras mega julitura in cotul drept de la stalpul din ciment care delimiteaza poarta, nu am trecut la saritura in nisip in generala la sport.
azi dimineata am plecat pe poarta de la garaj --- acolo nu au avut cum sa sape ptr ca e ciment brut turnat de ei.
oare diseara ce va fi??? -- ma rog partea buna e ca am strada asfaltata!
am mai avut acest gen de reactie dupa ce am citit cartea lui Alessandro Baricco - Matase.
Posts
