de ce ne speriem de moarte?

m-am enrvat ieri, parca si alaltaieri, dar si azi, si ma pregatesc sa ma enervez si maine ( care e vineri), asta ca sa fiu sigura ca termin saptamana intr-un ton bun.
printre toti nervii, mi-am zis ca mai bine mor!

si mi-am adus aminte de o discutie la care am participat in urma cu ceva timp intr-o dimineata, dintre doi buni prieteni unuia ii era frica de moarte, celuilalt nu.

Oare de ce ne este frica de moarte?

gandita logic problema se expune asa: toti cei care s-au nascut au murit, toti cei care se nasc vor muri, toti cei care se vor naste vor muri si ei, adica in secunda in care mata te-a pupat (ca sa ma exprim elegant) s-a hotarat: intr-o zi vei muri. Deci teoretic nu ar trebui sa ne temem de ceva care este inevitabil: NASCUT = MORT(ca la mate)
tot din aceasta ecuatie se nasc probleme legate de suflet, gandire, filozofie si mai tot ce vreti voi, lucruri care nu au nici o legatura nici cu logica nici cu matematica. Cum traim, ce facem, ce fumam, ce f_tem, ce mancam, cand manca, unde mergem, cand mergem, unde dormim, cu cine dormim, cu cati dormim, etc, ma intelegi, multe intrebari cu raspunsuri extrem de relative si variabile.

si cu toate astea ne temem de moarte.
Imi este frica ca nu o sa mai am cu cine sa ma cert, imi este frica ca nu voi mai putea trage din tigare la cafea, ca nu voi mai putea bea votka sau vinul rosu, ca nu voi mai putea face dezordine in toata casa, ca nu voi mai putea strange pe nimeni in brate, ca nu voi mai putea spune lucruri ciudate si idioate ptr care unii ma iubesc si altii ma urasc.
Imi este frica ca nu ma va mai admira nimeni, imi este frica ca ea nu ma va mai certa, imi este frica ca el nu va mai avea cum sa ma sarute, imi este frica ca ei nu vor mai avea cu cine sa se amuze, imi este frica ca lui ii va fi greu cand nu va avea pe ce telefon sa ma sune, si ca oamenii vor rata sansa de a-si face o parere despre mine.
Imi este frica de cosciugul in care voi fi asezata, imi este frica de hainele care vor putrezi langa mine, imi este frica de viermii ce ma vor inconjura, imi este frica de intuneric, imi este frica de pamant, imi este frica de crucea ce va sta deasupra capului meu, imi este frica de cei care vor veni sa imi puna o floare.

Si in general imi este frica de moarte!

Si mai am o intrebare: de ce am fost, sunt si voi fi nevoita sa traiesc doar ca la un moment dat sa mor?

cum sa joci o mana moarta

sa mor de inteleg???!!!!

am constatat ca am o problema cu barbatii care nu stiu sa dea mana cand fac cunostina
ca de la majoritatea femeilor ma astept sa fie "finute" si sa se prezinte cu o mana molateca muribunda, nu ma simt lezata, sincer.
cica noi suntem sexul slab,
foarte tare frate, sa ne comportam ca atare.
dar ce dracu face un barbat cu o mana moarta? nici macar la poker nu e buna.
"Buna ziua sunt un om slab si iti ofer o halca de carne pe cale sa putrezeasca"
daca nu a putrezit deja, as zice, dupa cum mi-se afunda falangele in pielea pufoasa
ce or face cu mainile alea?? le e frica sa nu se rupa sau sa se sfasie carnea de pe oase?
nu inteleg
ca nu vrea sa imi stranga mana cat sa ma invineteasca, ineteleg
ca o avea impresia ca sunt prea firava, iar as putea sa inteleg
dar... de aici si pana la a tine intre degete bureti imbibati de tesut adipos, sincer ... e de sila.
si
daca nu primesc asta
primesc trei degete: aratator, mijlociu si inelar, ca restul sunt prea scurte.
asta mi-se pare la fel de rea ca prima
ma face sa ma intreb daca nu se asteapta sa le-o pup!!!!
parca ar fi preoti
iar eu nu sunt atat de religioasa!

Despre capsune, torturi si aritmetica purei iubiri

am intrat in posesia acestui text. Nu doresc sa il comentez, ptr ca m-as enerva prea tare. Dar va invit pe voi!

“Despre capsune, torturi si aritmetica purei iubiri

Mi-a plans sufletul in ziua nuntii mele ca n-am putut avea un tort grandios de capsune, cu glazura dulceaga, siropoasa de telenovela….Eram, slava cerului, prea fericita sa-mi bat singura cuie in pantofii albi ai acelei zile cu prostii de genul: Vai, tortul! Inelul! Verigheta! Muzica! Aperitivele! Sampania si orga electronica a catedralei in care nu mi-am pus atunci pirostriile, alegand in final un schit al vechilor Bucuresti… Un schit cu duhovnic de suflet, cu lumanari de ceara si cor de maici, cu vin manastiresc si imbucatura pascala…Nu-mi mai pasa de tort…Simteam cu noduri, gloduri, junghiuri si cutite-n piept cum iubesc, cum simt cu toata inima dragostea, cum gem in mintea mea capsunele cand le va veni sorocul de afi culese, cum strig in gatlejul meu sampania dulce a nuntii mele. Cand iubesti de-ti iau foc mintile, cand adori de ti se aprind calcaiele, cand dragosteala iti umezeste frumsuete de palme, atunci nu tortul conteaza si nici frisca si nici vinul si nici crema de unt si nici glazura mieroasa de telenovela, ci gustul lor pe buzele lui, ale tale, ale voastre lipite, unite si insingurate inmultite si impartite la doi…”

Iata in pragul nuntii tale cateva idei gustoase, savuroase si foarte rapide. Serveste-le prietenilor, dusmanilor, familiei si in primul rand celui care de azi si pana moartea va va desparti iti e jumatate.

nu am schimbat nimic.

taxiiiiii!!!!!!!!!!!!!

de aproximativ doua saptamani am ramas fara masina.
oricat m-ar atrage, sau nu, ideea de a merge cu transportul in comun nu il pot folosi pentru ca nu imi ofera rapiditatea de care am nevoie, prin urmare am devenit clientul fiedel al companiilor de taxi, carora le ofer cu o candoare stupida o gramada de bani dintr-un buzunar mult prea gol.

nu e cazul sa ma plang

astfel, prin plimbarile pe care le fac, dimineata, la pranz, seara si noaptea cu taxiurile, (uneori mai intervine un drum si intre pranz si seara) am ajuns sa cunosc foarte multi oameni:
oameni care ma enerveaza,
oameni care ma fac sa urlu
oameni pe care ii urasc desi am schimabt maxim 2 cuvinte cu ei
oameni care par haiosi dar au grave probleme psihice
oameni care sunt haiosi
oameni simpatici
oameni indiferenti.

lista ar putea sa mai continue dar am preferat sa ma opresc la cei care chiar s-au intersectat cu viata mea ceva mai mult decat ar fi fost cazul.


-va rog pana la piata victoriei
-sigur domnisoara
eu incep sa vb la primul tel, imi suna al doilea si scot un sunet infundat
-da' unde munciti de aveti doua telefoane, nu e cam mult?
-ba da, dar nu am ce face, la o revista
ii apare un zambet larg pe fata si incepe sa imi povesteasca de toate vedetele pe care le-a dus el cu masina de aia, cream, care e urata rau in realitate zici ca e vrajitoare, de ala, de a fost a spitalul de urgenta, helciug, care la televizor pare un om extraordinar, si cand s-a suit in taxi l-a tratat pe bietul om cu un sictir si o scarba ce nu se regasesc in cuvinte... si se opreste subit si nu din cauza cuvintelor pe care nu le are din dictionar ci ptr ca o blonda cu un X4 ii taie calea
-le vedeti domnisoara? pericol public, va spun nu ar trebui sa le dea carnet ele nu au ce cauta la volanul unei masini
-proobabil
-va spune eu, femeile sunt proaste, va jur, mi-a explicat mie in tinerete instructorul meu. M-a luat pe dupa umeri s-a uitat in ochii mei si mi-a spus: "sunt proaste femeile, creierul lor nu e ca al nostru, nu poate sa proceseze tot ce putem noi. ele sunt mai incete, si au creierul atrofiat."
nu imi venea sa cred, apoi imi ofera si explicatia, trece pe langa noi un barbat turmentat rau, murdar de praf, cu parul ciufulit si cu o camasa galbena si smotocita
-priviti -- asa era si tata. ce ne mai batea, se imbata rau de tot si ne batea si pe mine si pe fratimiu. mama mama, ce il mai uram. eu am plecat fratimiu a rams. de atunci mi-am jurat ca nu o sa beau. va jur, nu beau decat asa duminica trei patru beri, sau o sticla de vin. da' ca el eu nu beau dominisoara. nu vreau sa ajung in halul in care e el. acum s-a mai lasat, mai bea asa cand ne mai ducem pe la el, niste vin o tuica ceva asa usor.

alaltaieri ma urc pe la un 11 si ceva noapte rapid intr-un taxi de la romana
-cum a fost intilnirea?
(ridic din sprancene) -care intilnire?
-pai nu veniti de la intilnire? Dragut baiatul? va mai intilniti cu el?

va jur ca nu pot scrie ce mi-a trecut prin minte in acele secunde transformate in minute


-unde mergeti domnisoara?
-in floreasca pe strada ...
-dar ce faceti acolo?
-acolo am biroul
-aaaaaaa inteleg, si faceti des drumul asta?
discutia se intimpla pe la un 7,30 dimineata, intr-o luni, eu eram ciufuta
-da
-nu aveti masina? va deconteaza firma? frumos asa, pai asa mi-ar conveni si mie sa muncesc, da n-am avut noroc in viata. sunt taximetrist de pe vremea lui ceausescu.....
si de aici am incetat sa mai ascult, sunt convinsa ca genul de poveste pe care am ratat sa o ascult am mai auzit-o de vreo cateva ori de altii la fel ca el.

dimineata prefer sa merg cu o singura companie de taxi, ptr ca e singura care vine sa ma ia de unde stau eu. prin urmare un sofer s-a prins ca dimineata la ora 8 fara ceva - 8 are cu siguranta cursa. si raspunde omul intotdeauna primul la apelurile centralistei. prima oara cand am mers cu el am vb la telefon si i-am dat indicatii pe unde sa ocoleasca (sunt genul enervant care nu se poate abtine sa nu dea indicatii si ii oblig sa mearga pe unde vreau eu) asa ca nu a putut sa ma deranjeze cu nimic.
a doua zi m-a luat la discutii am raspuns in sila cu un da sau un nu sau un poate -- maximele cuvinte pe care le pot rosti cand nu vreau sa vb.
a treia zi -- aveam o relatie-- mi-a povestit de catel de purcel de sotie de copii de trafalet --- varuieste omu' --- de covoare si dracu mai stie ce tot vorbea el. a inceput sa ma enerveze -- basca am inceput sa simt si un miros dubios in masina la care nu se deschideau geamurile decat in fata.
a patra zi i-am tras teapa am chemat o alta companie.
a cincea zi --- m-a prins din nou
-nu v-am mai vazut ieri? ati ranmas acasa?
-nu, (mint) am plecat mai tarziu
-da, pai trebuie sa va odihniti putin ca dupa aia o sa muriti cum a murit saraca fata aia de la televizor

SI IMI DOREAM SA MOR

raspuns la o intrebare

tarziu, acum vreo doua zile, cred, plimbam canalele de la televizor.
ajung la Mtv,
unde se premiau de zor marii nostri cantareti, artisti, etc.

dragut, as fi putut spune, daca nu o sesizam pe anda adam, care pe langa faptul ca care niste coapse invidiate de un rugbist, facea un play-back infect care m-a "atras".

rezist.

se misca fata in schema pe care a repetat-o probabil vreo cinci luni cu baietii lui CRBL, dar fara pic de - sa-i zicem - senzualitate.

si se anunta premiul urmator, prezentat de Simplu, ptr cel mai bun download.
urmeaza nominalizarile, una singura si castigatoare, -Cleopatra Stratan.

Un mic interviu cu domnisoara, facut la un Macdonald:
- iti palce sa canti sau sa te joci?
iar micuta raspunde:
DACA MI-AR FI PLACUT SA MA JOC, NU MI-ATI MAI FI LUAT INTERVIU ACUM? NU?

si Dumnezeu a decis: Concedierea imediata.

intrebare: Cam cat de prost poate fi un om??
raspuns: Nu poti sti niciodata

l-am cunoscut acum cativa ani buni.
Tinerel actor disperat sa devina o mare vedeta.
Combinat cu o blonda, optional draguta.
Este parasit pentru un om cu bani.
Isi pastreaza teoretic ideea de baza, vrea sa devina vedeta!
Se plimba prin diferite cercuri, cu bani mult mai multi decat si-ar permite. Nu conteaza. Importanta este imaginea. Se mai afiseaza pe la diverse petreceri cu fata unui om care este extrem de important si care are foarte multe lucruri importante de facut.
Ajunge intr-o agentie de publicitate, unde nu poate sta prea mult timp, oficial renunta.
Il regasesc prin intermediul unei prietene in postura si titulatura de director al unei telviziuni. Imaginea lui, aceeasi, de om dragut, care ar avea ceva idee de anumite lucruri.
Ne revedem intr-un club, discutam, imi explica cum va transforma postul la care lucreaza.
si vine ziua de ieri.
aflu cu stupoare ca a fost concediat.

Inopinant, patronul televiziunii doreste sa fac o sedinta cu toata lumea de la conducerea postului sau. Stupoare apar doar doi sclavi. El a plecat in vacanta, la nisipurile de aur, impreuna cu alti 3 subalterni, amcii pe care partial ii ajutase sa aiba o functie la locul lui de munca.
restul poporului de pe ogor:


Adica, sa va explic, poate nu intelegeti: EL DIRECTOR MARE DE LA BUCURESTI, SE DISTREAZA BINE MERCI AVEC PRIETENII PE NISIPURI AURII, IN TIMP CE RESTUL OAMENILOR TREBUIE SA MUNCEASCA!!!

bine, bine, ca pe 30 aprilie si pe 2 mai trebuie sa munceasca, absolut normal, de ce a mai fost nevoie de aceasta explicatie? simplu, el revine pe 2.

intrebare: a anuntat pe cineva ca va pleca?
raspuns: este director, deasupra lui e Dumnezeu.

Dupa cum era de asteptat, apare si confirmare unor barfe despre dl.director: "cum statea si o freca prin diferite locatii ale televiziunii, cum statea si se imprietenea cu diferite fetite dornice de o avansare sau macar de o recunoastere a sefului, apar si fotografii cu el in diverse posturi alaturi de dominisoarele respective," Nimeni nu il are la suflet.

intrebare: Ce a facut de cand e director?
raspuns: A exersat un sport foarte vechi.

si Dumnezeu a decis: Concedierea imediata.