diferenta dintre targu mures si tirgu mures

CFR stie care este diferenta dintre Targu Mures si Tirgu Mures.

 Targu Mures este incorect, corect este Tirgu Mures.

 adica, Târgu e gresit, iar Tîrgu e corect. e o chestie de nuanta.

vremea frate cu românu

În anumite cazuri, între două persoane, care se cunosc de relativ puțin timp, apare o situație incomodă, de noncomunicare. Nu prea au despre ce să discute si dintr-o dată apare subiectul salvator: „Ai văzut ce vreme de căcat e afară?”

 ZBANG!!! Ca-n desene animate, cei doi au ce să discute.

Nu contează că afară e cald, e oricum prea cald sau nu destul de cald, și dacă e frig, e prea frig, „tremuri de frig, e inacceptabil, așa nu se poate trăi” si „ce e cu ploaia asta?”, „e de căcat, îți spun”, „da, sunt de acord”. Și deja există un subiect comun între două personaje, pe care se poate broda la infinit. Gheața a fost spartă.

Nu e vorba că eu nu am ce să vă scriu. Aș avea ce să scriu, dar de ce să nu vă scriu despre vreme.  E un subiect foarte bun. Până și tabloidele îl abordează in fiecare zi. Nici o principesă de Dorobanți, nici un prințișor nu beneficiază de atât de multă hârtie. Centimetrii cubi sunt folosiți zilnic pentru vreme. Iar sânii! Ați mai văzut atât de multe țâțe pregătite intens epntru a prezenta vremea? Nu, normal că nu. Păi cum să nu vorbești despre vreme când sunt atât de multe fetițe dornice să își arate nurii doar pentru ca pe voi să vă intereseze mai mult vremea. Sa fim serioși, ce alt motiv ar avea ele ca să se dezbrace? Nici unul. Exceptând VREMEA!

Și la televizor! Ba e Busu, ba e tanti aia, Romica Jurcă, adică oameni care și-au dat osteneala ani la rând să vă facă atenți la ceea ce se petrece cu vremea. Așa-i că atunci când aflați că ninge sau iese soarele, după caz, aveți senzația că ninge pentru prima dată?

Apropos, anul ăsta a fost mișto, nu a prea nins, iar primarii nu au mai fost luați pe nepregătite, și asta nu pentru că nu știau cum e vremea, ci pentru că nu a nins. Dacă ar fi nins, spre exemplu noaptea, sau într-o zi de duminică, ei tot neanunțați și nepregătiți erau. Că doar nu stă nimeni noaptea cu capul pe geam să vadă: Ninge? Nu ninge! Ninge? Nu ninge!  

Plus, am senzația că nu a nins și din cauză de mitinguri. Da, o să îmi spuneți că e de la încălzirea globală, ba să știți că vă înșelați amarnic. Nu e de la încălzirea globală, aia e doar la americani. Americanii au problem de genul ăsta. La noi vremea e frate cu românu și de aia nu ninge. E nițel mai frig, dar măcar nu sunt -15 grade și nici nămeți cât casa. Acum pe bune, cine ar mai fi ieșit la miting dacă vremea ar fi fost de căcat? Nimeni frate! Că doar nu o să faci miting printre fulgi de nea, cum ar fi asta? Nasol. „Aș fi vrut să mă duc la miting, dar nu pot să deschid ușa de la casă de atât de multă zăpadă”.

miting intre strazi si alcool free

Chilima si Ontanu au inchis robinetul la alcool in centrul capitalei, cica pentru o saptamana. Care centru?

aseara mi-am dat seama cum sta treaba. deci daca e miting nu e voie la alcool, adica achool free. in acelasi timp, dar doar ca timp, (ne legam de sensul propriu al frazei), si in alt spatiu free alchool.

mai exact, la boutique du pain, o chestie corporatista pentru corporatisti, situata sub Teatrul Excelsior si vis a vis de ministerul sanatatii, la masa la care eram s-a dorit o bere. mica, la 33ml, pentru ca acolo se da mai multa. "ne cerem scuze, nu se poate. e miting".
 doua strazi mai sus, la edgar's pub, pe edgar quinet, mai jos de capsa, pe colt de florarie, se servea alcool mai ceva ca la bacanie, chiar si absint. acolo nu era miting. in centrul vechi nu mai vorbesc. rauri futunoase.

e ceva dubios cu limitarea asta a sectoarelor, e drept ca linia de hotar e cam invizibila.

biblioteca rosu, galben si albastru

biblioteca națională are sediu nou. construcție începută în 1986 și sfârșită cu happyend în 2012. zic 2012, că abia acum s-a dat drumul la public.

este de văzut prezentarea în PDF - absolut genială, plină de roșu, galben și albastru, plină de imagini trei de, care arată cât de frumoasă e și va fi clădirea, imaginile doi de nu mai sunt la fel de bune.

există și un plan de viitor, la clădirea actuală va fi adăugată o nouă piele, cred că ceva împrumutat de la almodovar, mai exact din filmul La piel que habito. „In cazul Bibliotecii Nationale urmarind indeaproape conformarea volumetrica a cladirii existente, noua fatada de sticla este o dedublare volumetrica, o a doua “piele”, care lasa sa transpara deformat si deci critic, vechea fatada a “epocii de aur” si suprapus apar
elemente de limbaj ale epocii digitale (serigrafii pe sticla cu texte din carti si imagini ale caselor care s-au demolat). Fatada dar si intreaga cladire va fi o co-prezenta: vechea cladire, partial continuata (in doua ipostaze, zone existente restaurate si zone neterminate care vor suferi conversii) ”

o să fie frumos, mai ales că băieții au cautat „solutii conceptuale si arhitecturale ale timpului nostru , de diferentiere si delimitare critica de contextul politic care a impus o imagine anacronica.”



dar cea mai faină realizare este programul. publicul poate să pătrundă și să se îmbogățească cultural între orele 9.00 și 16.45, decât atât. nici mai mult, nici mai puțin, iar sâmbăta și duminica se pot citi doar cărțile pe care le are fiecare în bilioteca personală. prin urmare, cine vrea să citească ar trebui să renunțe cumva la serviciu.
dar asta nu contează prea mult, să fim serioși, cine mai are nevoie de serviciu în ziua de azi.

la citit, nu la intins mâna!

oh, bac frumos, cu cratima tot lipsa

ipotetic vorbind, sa zicem ca ai... 10 ani, sa mai zicem si ca nu mai e mult pana la Craciun, la fel de ipotetic sa zicem ca tu te prefaci ca nu stii ca Mosul nu exista, astfel, ipotetic vorbind, tu te apuci de facut niste promisiuni in fata parintilor tai, ca moneda de schimb pentru cadourile care teoretic ar trebui sa vina de la Mosu'. asa cum am spus, ipotetic vorbind, ce ai promite tu?

este o intrebare pe cat de ipotetica, pe atat de stupida, la care sincer nu astept nici un raspuns, pentru ca raspunsul l-am stiut dinainte sa stiu intrebarea.

se facea ca in urma cu doua zile, adica luni seara, am poposit intr-o vizita la un teatru pentru copii din capitala, pe scena acelui teatru se intampla si se desfasura un spectacol cu copii pentru parinti, sfarist de an, serbare etc. intr-un minunant decor, cei 20 si ceva de copii erau supravegheati din arlechin de cristina stamate (actrita la teatrul de revista constantin tanase), profa lor. Spectacolul ok, de altfel, pana la urma un copil te face destul de repede sa zambesti.

asa, la un moment dat, toata gasca de viitori oameni mari cu probleme mari promite in cor si la microfoane: "noi cand o sa fim mari o sa luam Bac-ul, nu o sa facem asa cum au facut elevii care au dat anul acesta bacul".

adica cum? eu daca i-as fi promis tatalui meu ca iau bacul, cred ca m-ar fi batut vreo trei luni de zile in fiecare zi, si apoi alte trei luni, doar pentru ca am indraznit sa verbalizez o asemenea promisiune. cand am dat eu bacul (1998), problema se punea cu ce nota iei bacul, ca sa nu ii faci pe babaci de ras pe strada. nici nu intra in discutie ca nu iei bacul. picatul bacului era o chestiune atat de inexistenta, pe cat de inexistent este si mos craciun.

iar azi, la sfarsit de 2011, parintii aplauda si se bucura, cand odoarele lor le promit ca or sa ia bacul.

craciun fericit!

un peste mic

era un rau de munte. era un rau batran, se scurgea de ani in matca ce si-a incropit-o prin si printre pietrele batrane. la inceput a fost doar un firicel de apa curata si plina de oratanii microscopice, nu curgea, aluneca, timid aproape, pe pietrele imbatranite de ierni geroase si veri toride. si a tot alunecat, pana cand, dupa o furtuna apriga, a inceput sa curga. si a curs in lacrimi, cu lacrimi, a tot curs, prin gaurile pietrelor, peste pamantul fara de soare, pe sub frunzele plecate din copaci. timiditatea era cu el, inca ii mai curgea pe marginile innoroiate de zapada ce murea. si au mai venit primaveri, si au mai trecut toamne, toate inmiresmate, toate pline de fivolitati. si l-au gadilat, si l-au alintat, si l-au mangaiat pana a inceput sa prinda curaj, si raul a inceput sa cutremure pamantul pana si-a creat o albie, si animalele si plantele au inceput sa se legene in balansuri lenese si tremurate ale unor ape devenite curajoase.
abia ieri iesit, azi un peste mic inoata invers. impotriva. e firav si transparent.