Wednesday, November 11, 2009

wc casa di David

una dinte cele mai normale si triste bude pe care le-am vazut in ultima vreme este cea de la casa didavid.

printr-o nu stiu care imprejurare am ajuns acolo ca sa mananc. doua tentacule de caracatita bine hranita, lungi de vreo 30 de cm si groase de doi,la gratar si paste cu ciuperci din alea speciale, de sunt gasite numai de porci, trufe. n-am inteles eu prea multe din aceste doua feluri de mancare, cu atat mai mult cu cat am platit vreo 150 de lei. ah, sa nu uit, am mai baut si o apa plata, gen, decat.



asta se intampla pe la sfarsitul verii.




buda e degeaba. si mama acasa o are mai frumoasa. macar la mama mai gasesc o crema de maini, o masina de spalat, un prosop in dungi asezat neorodonat, etc.

Sunday, November 08, 2009

cum sa-ti futi viata

Intinsa peste mii de cioburi
Te lasi in lumea viselor
Adormi imbratisata-n sange
Sperand o viata in intuneric
Ai asteptat mereu
Ca luna sa uite sa se mai ridice

Uimita i-ai privit pe toti
Crezand amarnica jignire
Ce era adusa de o floare-n vesnicie
Nu puteai sa fii un scut
Pentru o viata
Aveai un gand ciudat
De oferit celor ce doreau
Sa uite ca viata i-a zamislit

Nu esti tu aceea
ce se ascunde sub fericire
Intr-o cutie te-ai inchis
Si ai reusit sa minti
Un adevar in aur scris

Aflata-n alta lume
Ranile s-au redeschis
Si-ti lasi sufletul sa planga
Ei nu mai sunt
Dupa geamul innegrit

Saturday, November 07, 2009

in sila

Latratul ce se aude
Nu te poate deranja
Catelul ce-si doreste
Atentia sa-ti atraga
Nu vrea decat
De existenta ta
Sa se poata bucura
In ploaie sau vant
El te asteapta
In fiecare zi
Dorindu-si
O privire
Spre el
In sila
Sa arunci.

Wednesday, November 04, 2009

avem o suveica, ce facem cu ea?

Sa iei suveica cu tine. Nu pleci fara suveica!

Razboiul din camera din fata. Acolo isi petrecea bunica cea mai mare parte a timpului. Tesea necontenit, fire colorate de lana toarsa, le aduna si le impletea rasucite in suveica. Si o baga printre itele razboiului, si o scotea dintre ele, cu usurinta si indemanare.
Sa o iei cu tine. Poti sa ma ajuti sa ii implinesc dorinta bunicii...

Tremuram de bucurie cand o vedeam. Ma asezam timid pe prag si cu obrajii proptiti in manute, incercam sa numar drumurile suveicii printre ite. Mereu ma luam cu gandul si uitam sa mai numar, si o luam de la inceput, pentru a ma pierde iar cu gandul printre itele lungi si dese.
Bunia si-a dorit sa plimbe suveica prin lume. Lumea sa o vada pe ea si ea sa vada lumea.

Cu mîini arse de soare, cu degete uscate de ani aspri, cu piele tabacita de vremuri bune si rele, cu unghii taiate scurt de foarfeca ascutita pe piatra, apuca suveica si o umplea cu lana. Si o rasucea, si o invartea, si o rasucea, si o invartea pana apuca sa termine trei ghemuri.
Mi-a spus ca suveica ar putea sa arate lumii cat e ea de harnica si de priceputa. Si ca ea ar putea sa vada cat de harnăcă şi priceputa e lumea...

Avea fasii de material ingalbenit pe care se decolorau diverse harti ale lumii. Le tinea in lada, langa suveica. Le mai scotea din timp in timp, cand avea nevoie sa-si proiecteze urmatorul plan pentru razboi. Si pornea la razboi.
Suveica a pornit din Fagaras. Tu o vei duce mai departe…




cam asa a inceput. restul aici, radu e pe drum.

Friday, October 23, 2009

respectul pe limba lor

“O relatie fericita este bazata pe prietenie si respect reciproc”

A fost o nunta minunata. S-a intamplat in urma cu trei saptamani. El a zis "da", ea a zis "da", toti nuntasi au dansat si au sarit cu banu’, socrii mici au varsat lacrimi de fericire, socrii mari au varsat lacrimi de fericire, mireasa a mai fost si furata (si nu a fost facuta posta, asa cum e traditia) si plimbata nitel cu o masina si readusa in bratele mirelui. In acel moment mirele a recunoscut: “in noaptea asta imi bag p -- a, nu o mai respect”.

Totul a inceput acum sapte ani de zile, nici mai putin, nici mai mult, cand cei doi s-au vazut si s-au placut si au considerat ca destinele lor trebuie sa se uneasca. Din acel moment au cazut de comun acord ca el trebuie sa o respecte. El a fost de acord, timp de sapte ani de zile i-a acord numai respect. In fiecare zi. Pana in noaptea nuntii cand a apucat sa-si bage p -- a si in ea si in respectul pentru ea. Toate astea pana in momentul in care in viata lor isi va gasi loc un copilas. Normal ca pe timpul sarcinii el o va respecta din nou. Ca sa nu il sperie pe ala micu cu falusul lui. Normal ca si pe timpul alaptatului el o va respecta, ca sa nu il hraneasca pe ala micu cu lapte cu sperma.


End of story.

The beging of a comment

El are in jur de 26, ea vreo 24, ani, timp de sapte ani ei s-au iubit sincer fara patima si fara sex, nici normal, nici oral, nici anal, nici alte fetisuri, pentru ca el o respecta si ea vroia sa fie respectata.

da, suntem in anul 2009.

Monday, October 19, 2009

cric cu pantofi albi langa un butoias

Don’soara, don’soara va dau o mana de ajutor?
Ridic capul. Eram bagata intr-o balta de apa de 3 cm, ridicam un cric sub masina. Printre picaturile rare de apa vad un butoias de om de juma de metru, cu geaca de fas neagra si lucioasa, cu pantofi cu varf ascutit de lac si pantaloni de trening cu vipusca. Mijesc nitel ochii la el, il cantaresc din priviri: sa schimb singura roata, sa il las pe el sa o faca, sa schimb singura? da’ de ce, sunt femeie, pot sa fac pe inocenta, nevinovata si nestiutoarea pana in panzele albe. Ma ridic in picioare: da, multumesc mult. nu ma descurc deloc.
Sare o balta, isi scoate mainile din buzunar, isi freaca palmele si ma intreaba: Aveti pana?
Imi musc limba, ma uit la roata dezumflata, ma uit la el: da.
Aveti ce va trebuie?
De data asta scap un zambet, ma uit la roata de rezerva, ma uit la cricul din mana mea, la cheia tubulara de langa roata de rezerva si la pachetelul de servetele umede ce rasarea din buzunarul meu: Da. Am tot.
Isi mai freaca o data palmele, imi ia cricul din mana si incepe sa insurubeze. Si insurubeaza, si insurubeaza
Vezi ca…
Stati linistita don’soara, ma descurc, la cate pene am facut eu…. – si continua sa insurubeze.

Imi aprind o tigara.
Da’ nu merge!!
Ba merge, dar invers. Da-mi sa-ti arat!
Nuuuu, ma descurc don’soara. Si continua sa insurubeze. Mai rasuceste nitel si in sens invers, se uita la mine: Ahh, era invers! – si incepe sa desurubeze. Aseaza cricul, cauta nu stiu ce dracu pe sub masina, pare ca gaseste, propteste cricul si incepe sa ridice masina. Si ridica. Si acum sa scoatem roata. Pune tubulara pe surub, da sa o rasuceasca nu merge. Nu-l mai las sa mai incerce o data, il dau nitel intr-o parte si dau cu piciorul in tubulara. Surubul se desface. Il las pe el sa le desfaca pe urmatoarele trei, urmand exemplul meu.

Cand sa scoata roata, cade masina. Garbarita mea cazuta!!!!!!
Toate injuraturile s-au adunat la mine in gura, noroc ca aveam gura inchisa. N-a iesit nici una.

Imi mai aprind o tigara, il sun pe fratelo de control. Normal ca nu are cum sa vina sa ma ajute, imi sugereaza sa caut un taximetrist.

Pana sa ochesc un taximetrist, mai apare unu' slab si negru. Imbracat la patru ace, cu sacou negru tras peste o bluza de trening albastra, cu pantaloni gri cu pense si pantofi albi. Albi.

Ce faci ba? Nu esti in stare sa schimbi o roata? Trebie sa proptesti bine cricul. – si se apleaca langa masina, cu un pantofior alb sprijinit in toc si cu un pantofior direct in baltoaca. Uite are acilisea o gaura! Aici trebie sa proptesti cricul! Sa ma scuze don’soara, da si la femei tot asa cauti gaurele? – si incepe sa rada.

Ii las sa caute gauri, ma duc la un taximetrist, ii cer un cric, imi da omul un cric, aduc cricul, pantofiori albi se apuca sa il propteasca si ridica masina, butoiasul baga roata de rezerva si da in puna suruburile.
Nu asa baaaaaa – zice pantofiori albi – trebie sa le insurubezi, nu sa le desurubezi!.

Cum pantofiori albi statea langa cric ca sa ii ofere ajutor moral, m-am apucat eu de insurubat.

Gata, don’soara. Sa aveti grija data viitoare! – ma saluta pantofiori albi.